Pentru unii, mai ales cei din nomenclatura comunista, a fost foarte bine, pentru altii bine iar pentru altii rau, depinde si de ce domeniu sau situatie analizezi.
Spune-i asta celor ce au fost condamnati politic sau celor care au protestat pentru niste idealuri. Depresia apare si cand ai ce manca si nu duci grija zilei de maine, dar asta-i alta discutie, n-am sa-ti dau satisfactia sa-ti raspund aici.
Cand ai un dictator, un lider autoritar, de obicei acesta iti ia din responsabilitati, dar iti ia si din libertate. Asta era frumos pe vremea aia, ca nu trebuie trebuia sa-ti bati capul de serviciu, sa inveti pentru un viitor mai bun, asta facea egalitarismul intr-o oarecare masura, te limita. Exista respect, dar exista si frica, neincredere in cel din jur, peste tot putea fi un mic securist gata sa te toarne. Desigur, mai pot aparea cei care-mi vor spune: "Da, dar daca nu aveai nimic de ascuns, nu aveai de ce sa te temi", da, dar unde era intimitatea, nu exista individualism, domina colectivismul pe atunci.
De ce a facut Ceausescu atatea pe atunci, un om cu 4 clase? Pentru ca Romania nu era intr-o economie globala, era o economie inchisa, doar aduceai materialele, de forta de munca nu se punea problema, aveai inginerii si ii dadea bataie. Acum insa e mai greu, iti trebuie oameni competenti, oameni care nu au o cultura a managemantului. Comunismul s-a ocupat sa omoare cultura si etaloanele de moralitate. Ar fi multe de spus, dar poate altadata. Ii mai las si pe altii.