Principiul solidaritatii umane presupune si ajutorarea celor in nevoie si care nu se pot ajuta singuri, din cauza deficientelor care-i fac inapti de munca, asa ca trebuie ajutati de societate si chiar ii ajuta dupa posibilitati, mai mult ori mai putin. Cei lenesi se pot ajuta si singuri, muncind, asa ca nu este nevoie si nu trebuie ca societatea sa-i ajute. Numai bine!
Pentru cei cu deficienţe fizice şi psihice există o lege. Îi zice 448/2006, legea persoanelor cu dizabilităţi (handicap).
Pentru cei leneşi e destul de complicat întrucât nu ştiu cum se defineşte lenea.
Acum, între noi, popular ştim ce-i aia lene. Dar juridic cum o încadrăm? Cum o delimităm de deficienţă psihică?
De pildă legea venitului minim garantat, în unele cazuri este practic legea care sprijină leneşii. Dar acolo deseori dăm vina pe primar că nu-i pune la muncă.
Şi mai există un exemplu: Norvegia! În Norvegia, dacă nu vrei să munceşti, la 67 de ani oricum intri în plata unei pensii echivalentă la vreo 2100 de euro/lună.
anonim_4396 întreabă: