Cum adică "logodna este o promisiune reciprocă de căsătorie caracterizată prin patrimonialitate"?

Promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria nu înzestrează cu puterea
unei obligaţii juridice de rezultat – fiecare dintre logodnici sau aceştia de
comun acord, sunt liberi să renunţe la proiectul de căsătorie până în mo-
mentul celebrării căsătoriei ţinuţi fiind de eventuale consecinţe de natură
patrimonială angajate în sarcina lor.45
Ruperea logodnei nu are nimic ilicit, „este o ipostază a exerciţiului drep-
tului (şi a libertăţii) fundamentale a persoanei de a se căsători, exprimată
în forma sa negativă: dreptul de a nu se căsători. Numai că nici acest drept
nu poate fi exercitat abuziv, sub sancţiunea răspunderii pentru prejudiciul
cauzat celuilalt logodnic.46
Distincţia între „disoluţia" logodnei (ruperea logodnei nu presupune vreo
formalitate anume, aşa cum nici încheierea logodnei nu are vreo cerinţă de
formă47 astfel că poate fi dovedită prin orice mijloc de probă48) şi încetarea
acesteia (prefigurând caracterul intuitu personae al căsătoriei) logodna în-
cetează prin decesul unuia din logodnici49, după cum rezultă din este de re-
ţinut, întrucât numai ruperea logodnei poate genera obligaţii de natură
patrimonială ca sancţiune a nefinalizării promisiunii maritale.50
Sunt două categorii de efectele patrimoniale ale ruperii logodnei:
1. obligaţia de restituire a darurilor;
2. răspunderea pentru ruperea abuzivă sau, după caz, pentru determi-
narea culpabilă a ruperii logodnei.
Precizăm că efectele patrimoniale ale ruperii logodnei pot fi cumulate şi
că, dreptul la acţiune întemeiat pe dispoziţiile art. 269 şi 269 C. civ. se
prescrie într-un an de la (data) ruperii logodnei (art. 270, C. civ.).