anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Cum se face decaderea intentionata din drepturile de mostenire? Adica sa nu mai ai nici drept de mostenire dar nici OBLIGATII LEGALE de nici un fel fata de parinti, bunici etc.
Tinand cont ca persoana care vrea sa faca decaderea locuieste total separat cu acte in regula, nebeneficiind de nici o mostenire primita pana in data cutare. Iar din partea familiei: parinti, bunici etc sunt mosteniri considerabile in bunuri, imobile dar si complicatii familiale :-persoane cu diverse probleme de care trebuie avut grija.
Clarific:nimeni nu este in strainatate, ci in tara dar in alte localitati.

Răspuns Câştigător
Ioandelasal
| Ioandelasal a răspuns:

In primul rand exista anumite situatii cand un mostenitor poate fi nedemn de a mostenit, conform Codului civil, citez:
"ART. 958.Nedemnitatea de drept
  (1) Este de drept nedemnă de a moşteni:
  a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe cel care lasă moştenirea;
  b) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea moştenirii, a unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt succesibil care, dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data săvârşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului.
  (2) În cazul în care condamnarea pentru faptele menţionate la alin. (1) este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripţia răspunderii penale, nedemnitatea operează dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă.
  (3) Nedemnitatea de drept poate fi constatată oricând, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu de către instanţa de judecată ori de către notarul public, pe baza hotărârii judecătoreşti din care rezultă nedemnitatea.
  ART. 959.Nedemnitatea judiciară
  (1) Poate fi declarată nedemnă de a moşteni:
  a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie, împotriva celui care lasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă, fizică sau morală, ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei;
  b) persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului;
  c) persoana care, prin dol sau violenţă, l-a împiedicat pe cel care lasă moştenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.
  (2) Sub sancţiunea decăderii, orice succesibil poate cere instanţei judecătoreşti să declare nedemnitatea în termen de un an de la data deschiderii moştenirii. Introducerea acţiunii constituie un act de acceptare tacită a moştenirii de către succesibilul reclamant.
  (3) Dacă hotărârea de condamnare pentru faptele prevăzute la alin. (1) lit. a) se pronunţă ulterior datei deschiderii moştenirii, termenul de un an se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
  (4) Atunci când condamnarea pentru faptele menţionate la alin. (1) lit. a) este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripţia răspunderii penale, nedemnitatea se poate declara dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă. În acest caz, termenul de un an curge de la apariţia cauzei de împiedicare a condamnării, dacă aceasta a intervenit după deschiderea moştenirii.
  (5) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), termenul de un an curge de la data când succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii.
  (6) Comuna, oraşul sau, după caz, municipiul în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii poate introduce acţiunea prevăzută la alin. (2), în cazul în care, cu excepţia autorului uneia dintre faptele prevăzute la alin. (1), nu mai există alţi succesibili. Dispoziţiile alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător.
  ART. 960. Efectele nedemnităţii
  (1) Nedemnul este înlăturat atât de la moştenirea legală, cât şi de la cea testamentară.
  (2) Posesia exercitată de nedemn asupra bunurilor moştenirii este considerată posesie de rea-credinţă.
  (3) Actele de conservare, precum şi actele de administrare, în măsura în care profită moştenitorilor, încheiate între nedemn şi terţi, sunt valabile. De asemenea, se menţin şi actele de dispoziţie cu titlu oneros încheiate între nedemn şi terţii dobânditori de bună-credinţă, regulile din materia cărţii funciare fiind însă aplicabile."
In al doilea rand, daca esti demn de a mosteni dar nu doresti aceasta, atunci poti da o declaratia autentica de renuntare la mostenire si atunci nu ai nici un drept la activ si nici o obligatie la plata pasivului.

| anonim_4396 explică (pentru Ioandelasal):

Dar a renunta de buna voie fara a fi in vreun proces, se poate la notar sau undeva? cum se pocedeaza?
Practic Tu ca singurul mostenitor "direct" sa renunti de buna voie, neputand si nevrand a avea grija de persoanele respective. Incat sa nu te poata trage nimeni la raspundere ca nu ai avut grija de persoanele de la care ai mosteni.
Pe Romaneste: Ca si cum te-ai instraina legal de familie. sa nu ai Nici mosteniri nici obligatii

| Sophieka a răspuns (pentru anonim_4396):

Da se poate.
Uite un forum de avocati :
https://www.avocatura.com/forum/
Sau poti platii o consiliere la un cabinet de avocatura din orasul tau.

| Ioandelasal a răspuns (pentru anonim_4396):

Nu ai citit atent raspunsul. Chiar in ultimul paragraf spuneam ca se poate renunta la mostenire printr-o declaratie de renuntare, autentificata de un notar public.

| anonim_4396 explică (pentru Ioandelasal):

Dar in cazul in care sa zicem ai numai 1 parinte in viata(celalalt fiind decedat), si bunicii din partea acestuia care e in viata. Se poate face acest act de renuntare la succesiune sa fie valabila numai asupra parintelui aflat in viata si bunicii din partea respectiva? Si afecteaza daca din partea parintelui decedat inca nu s-a facut succesiunea, sau s-a facut partial -> dar toti de pe ramura respectiva(celui decedat) sunt de acord in a imi da ce mi se cuvine
.

| Ioandelasal a răspuns (pentru anonim_4396):

Renuntarea se face separat, pentru fiecare mostenire, atunci cand aceasta se deschide.

| anonim_4396 explică (pentru Ioandelasal):

Care este procedura cu declaratia autentica de mostenire/obligatii(persoanele de la care se mosteneste SUNT IN VIATA) Adica se face o ancheta ceva sa aiba detalii despre cazul respectiv?
Sau numai in fata la notariat se face pe loc?

| Ioandelasal a răspuns (pentru anonim_4396):

Nu poti mosteni si nu este nici o declaratie atata timp cat persoana dupa care ai mosteni este in viata.
Doar acestia ar putea sa faca testament, dar si testamentul va intra in vigoare doar dupa data decesului celui care a testat.

| anonim_4396 explică (pentru Ioandelasal):

Practic pe scurt: am 1 parinte si 1 bunic din partea parintelui In viata, si parintele dar in special bunica ar cam necesita ingrijire. Iar eu ca singurul urmas direct am o oarecare obligatie de a avea grija de ei corect? Insa eu vreau sa scap de aceasta obligatie legala nu am nici situatia financiara/nici priceperea(sunt persoane dificile)/si nici dorinta de a ma ocupa de ei.
Sunt dispus in a renunta la drepturile de mosteniri ce as primi dupa ei, (desigur, dupa ce ar decedea) numai sa nu mai am obligatii fata de ei cat timp sunt in viata.
Sunt rude mai indepartate, si alte persoane care si-au manifestat oarecum interesul de a se ocupa de ei, desigur preluand si averiile parintelui/bunicii

Asa as dori cumva sa ma distantez total de familie LEGAL. Exista vreo metoda?
Daca nu fac nimic, poate m-ar da in judecata sau cine stie iar eu doresc a scapa de aceste probleme din timp.

| Ioandelasal a răspuns (pentru anonim_4396):

Singura metoda ar fi sa nu mai ai nici o legatura cu ei, desi exista riscul sa te dea in judecata pentru obligatia de intretinere si sa castige procesul.
Conform Codului civil, citez:
"ART.513.Caracterul legal al obligaţiei de întreţinere
Obligaţia de întreţinere existã numai între persoanele prevãzute de lege. Ea se datoreazã numai dacã sunt întrunite condiţiile cerute de lege.
ART.514.Caracterul personal al obligaţiei de întreţinere
(1) Obligaţia de întreţinere are caracter personal.
(2) Ea se stinge prin moartea debitorului sau a creditorului obligaţiei de întreţinere, dacã prin lege nu se prevede altfel.
(3) Dreptul la întreţinere nu poate fi cedat şi nu poate fi urmãrit decât în condiţiile prevãzute de lege.
ART.515.Inadmisibilitatea renunţãrii la întreţinere
Nimeni nu poate renunţa pentru viitor la dreptul sãu la întreţinere.
CAP.II.Persoanele între care existã obligaţia de întreţinere şi ordinea în care aceasta se datoreazã
ART.516.Subiectele obligaţiei de întreţinere
(1) Obligaţia de întreţinere existã între soţ şi soţie, rudele în linie dreaptã, între fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane anume prevãzute de lege.
(2) Dispoziţiile alin. (1) privind obligaţia de întreţinere între rudele în linie dreaptã, precum şi între fraţi şi surori sunt aplicabile şi în cazul adopţiei.
(3) Obligaţia de întreţinere existã între foştii soţi, în condiţiile prevãzute de lege.
ART.519. Ordinea de platã a întreţinerii
Întreţinerea se datoreazã în ordinea urmãtoare:
a) soţii şi foştii soţi îşi datoreazã întreţinere înaintea celorlalţi obligaţi;
b) descendentul este obligat la întreţinere înaintea ascendentului, iar dacã sunt mai mulţi descendenţi sau mai mulţi ascendenţi, cel în grad mai apropiat înaintea celui mai îndepãrtat;
c) fraţii şi surorile îşi datoreazã întreţinere dupã pãrinţi, însã înaintea bunicilor.
ART.521.Pluralitatea de debitori
(1) În cazul în care mai multe dintre persoanele prevãzute la art. 516 sunt obligate sã întreţinã aceeaşi persoanã, ele vor contribui la plata întreţinerii, proporţional cu mijloacele pe care le au.
(2) Dacã pãrintele are drept la întreţinere de la mai mulţi copii, el poate, în caz de urgenţã, sã porneascã acţiunea numai împotriva unuia dintre ei. Cel care a plãtit întreţinerea se poate întoarce împotriva celorlalţi obligaţi pentru partea fiecãruia.
ART.522. Obligaţia subsidiarã
În cazul în care cel obligat în primul rând la întreţinere nu are mijloace îndestulãtoare pentru a acoperi nevoile celui care o cere, instanţa de tutelã le poate obliga pe celelalte persoane îndatorate la întreţinere sã o completeze, în ordinea stabilitã la art. 519.
ART.523. Divizibilitatea întreţinerii
Când cel obligat nu poate presta, în acelaşi timp, întreţinere tuturor celor îndreptãţiţi sã o cearã, instanţa de tutelã, ţinând seama de nevoile fiecãreia dintre aceste persoane, poate hotãrî fie ca întreţinerea sã se plãteascã numai uneia dintre ele, fie ca întreţinerea sã se împartã între mai multe sau toate persoanele îndreptãţite sã o cearã. În acest caz, instanţa hotãrãşte, totodatã, modul în care se împarte întreţinerea între persoanele care urmeazã a o primi.
ART.524.Creditorul întreţinerii
Are drept la întreţinere numai cel care se aflã în nevoie, neputându-se întreţine din munca sau din bunurile sale.
ART.526.Comportamentul necorespunzãtor
(1) Nu poate pretinde întreţinere acela care s-a fãcut vinovat faţã de cel obligat la întreţinere de fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri.
(2) Acela care se aflã în stare de nevoie din culpa sa poate cere numai întreţinerea de strictã necesitate.
ART.527.Debitorul întreţinerii
(1) Poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloacele pentru a o plãti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.
(2) La stabilirea mijloacelor celui care datoreazã întreţinerea se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilitãţile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligaţii ale sale.
ART.528.Dovada stãrii de nevoie
Starea de nevoie a persoanei îndreptãţite la întreţinere, precum şi mijloacele celui care datoreazã întreţinere pot fi dovedite prin orice mijloc de probã.
ART.529.Cuantumul întreţinerii
(1) Întreţinerea este datoratã potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmeazã a o plãti.
(2) Când întreţinerea este datoratã de pãrinte, ea se stabileşte pânã la o pãtrime din venitul sãu lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumãtate pentru 3 sau mai mulţi copii.
(3) Cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreunã cu întreţinerea datoratã altor persoane, potrivit legii, nu poate depãşi jumãtate din venitul net lunar al celui obligat."
P.S. Nu stiu de ce nu vrei sa participi la intretinerea parintilor dar nu rezonez cu pozitia ta.
Si puteai sa pui intrebarea direct, fara divagatii cu privire la mostenire, mi-am pierdut timpul degeaba.

| anonim_4396 explică (pentru Ioandelasal):

In primul rand imi cer scuze ca nu am scris exact, cat despre motivele mele : In momentul de fata le mai cumpar ocazional de mancare din banii mei etc Dar persoanele in cauza sunt foarte dificele avand si probleme psihice dar fara a fi fost la medici, sa aiba statutul de handicap. In special in cazul parintelui nu e chiar atat de grav adica isi poate purta de grija, ba chiar si sa faca cumparaturi/plateste facturiile etc. Dar nu realizeaza ca nu are venit, nu a lucrat niciodata- si nu e capabil psihic de asa ceva. In viata pana acum traia din mosteniri, din salariul de la sotul dansei care insa a decedat. Iar acu nu mai are nici o sursa de venit. Insa detine imobile ce pot fi vandute iar din bani sa traieasca linistit (nici nu stiu daca e cu actele de la imobile la zi) Dar nu accepta ideea., nici nu ia in considerare. (fixatiai ei/problema psihica - are legatura cu faza ca toti ii vor raul si averea, crede ca dansa este in centrul lumii, e o persoana care a trait oarecum izolat toata viata)
+ Bunica care e batrana/si la fel cu fixatii cheama politia periodic la ea, ca e furata si altele etc

Eu sunt singurul urmas direct, locuiesc separat in alta localitate, am locuinta mea, actele in regula. Dar nu am posibilitatea financiara, si nici nu stiu ce sa fac, si nici nu imi place a ma complica cu asa ceva. Insa sunt presat inclusiv de familie, si vecini ca ce se intampla pe acolo. Toata lumea ma considera ca eu Trebuie sa fac ordine., pe cand eu de abia ma descurc in viata, sunt traumatizat tinand cont ca copilarit intre persoane de genu, intr-un mediu bolnav.
Si totusi plecand de la 0, am reusit sa ma stabilizez oarecum. Dar sa ajut persoane de genu categoric ma depaseste treaba.

| Ioandelasal a răspuns (pentru anonim_4396):

Inseamna ca respectivii nu sunt tocmai in nevoie, daca au ce vinde.
In orice caz, asa cum ti-am spus si rezulta din prevederile citate, in caz de actiunea a lor pentru intretinere poti fi obligat doar daca ai posibilitatea de a presta intretinerea, in caz contrar nu vei fi obligat.

| anonim_4396 explică (pentru Ioandelasal):

Au ce vinde, Incat sa le ajunga pentru cele necesare linistit toata viata lor. Dar e o problema ca au oarecare probleme psihice. Si familia e rea, is oameni mai maturi, mai descurcareti cu afaceri si pun presiune pe mine, incat se simt oarecum si ei responsabili din cauza rudeniei dar vor ca eu sa rezolv totul, pe cand eu is vai de capul meu.
Am vorbit si la asistenta sociala de acest lucru cu problema psihica, si de acolo au dat din umeri
Intrebarea a fost daca persoana in caz are discernamant... asta e intrebare dificila. O persoana care isi face de mancare, vede de ale casei Iasa afara la cumparaturi Are discernamant sau nu?
Si nu e vorba ca poc de pe o zi pe alta a devenit putin nebuna, ci permanent a fost intr-o masura asa numai ca se putea controla mai bine, iar cu trecerea timpul/varstei s-a accentuat problema ei.
Daca am salariul minim pot sa am posibilitatea de a presta intretinerea? (+ as putea ramane si fara job datorita pandemiei)

| Ioandelasal a răspuns (pentru anonim_4396):

Nu-ti pot da raspunsuri certe la intrebarile tale, doar cei in cauza le pot da, respectiv un medic specialist pentru discernamant si judecatorul pentru prestarea intretinerii.
Ca o parere personala cred ca ar trebui sa se adreseze unui psihiatru si cred ca nu vei fi obligat la intretinere avand salariul minim.

14 răspunsuri:
| RxTx a răspuns:

Exista trei posibilitati de rezolvare
prima rezolvare ar fi sa stinga telefonul pana cand mor toti si pe urma sa vina sa ia un avocat si sa ceara si el o felie din casele respective mostenire.

Cealalta rezolvare daca vrea sa se implice si sa se complice si sa se jertfeasca pe altarul birocaratiei ar fi sa dea tot ceea ce a castigat el in viata pe la avocati si rude sa aiba romanii din ce sa traiasca si ei sa le dea bani la bunici unci matuse. si alte neamuri ca doar de lucreaza si locuieste in alta tara asa ca este obligat moral sa ii fie rusine de vecini si sa le dea bani

sau cea mai inteleapta miscare ar fi sa ia un avocat
si sa isi clarifice clar ce vrea sa faca
daca vrea sa le ia casa sa ii dea pe strada
daca vrea sa aiba grija de ei
daca vrea ce vrea sa stie sigur ce vrea
mai bine plateste doar o consultata la un cabinet de avocatura juristi ceva pentru ca astia stiu si pot sa ii vanda si doar cateva sfaturi gen consultata si asa scapa cel mai ieftin

Ar mai fi o comlicatie posibila sa mearga la ambasada si sa povesteasca acolo totul poate da peste cineva cu mult bun-simt care o sa il ajute cu consiliere juridica gratuita care ar fi facut in România o grămadă de bani