Cutuma este izvor indirect de drept?

3 Raportează Evaluează

Răspuns Câştigător

Expert TPU

Userul anului

în 2 Iulie 2019 | a răspuns:

Nu este izvor indirect ci unul direct, conform Codului civil, citez:
"ART. 1. Izvoarele dreptului civil
(1) Sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanţele şi principiile generale ale dreptului.
(2) În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanţele, iar în lipsa acestora, dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziţii, principiile generale ale dreptului.
(3) În materiile reglementate prin lege, uzanţele se aplică numai în măsura în care legea trimite în mod expres la acestea.
(4) Numai uzanţele conforme ordinii publice şi bunelor moravuri sunt recunoscute ca izvoare de drept.
(5) Partea interesată trebuie să facă dovada existenţei şi a conţinutului uzanţelor. Uzanţele publicate în culegeri elaborate de către entităţile sau organismele autorizate în domeniu se prezumă că există, până la proba contrară.
(6) În sensul prezentului cod, prin uzanţe se înţelege obiceiul (cutuma) şi uzurile profesionale."

Răspunde

Ordonare:

2 răspunsuri:

în 2 Iulie 2019 | a răspuns:

Cutuma este cel mai vechi izvor de drept.El este un fel de stramos al legilor, doar printr-o practica indelungata obiceiurile si cutumele au fost apoi legiferate.

Si un copy-paste:
Obiceiul juridic (cutuma), sau, cum s-a numit in trecutul nostru, obiceiul pamantului, se naste prin repetarea aplicarii unei aceleiasi idei juridice intr-un numar de cazuri individuale succesive, prin crearea de precedente.

Cutuma presupune asadar pe de o parte un uz, o practica a justitiabilitatilor, veche si incontestabila, dar pe de alta parte ea reprezinta si ideea ca norma pe care o implica nu poate fi serios contrazisa de catre cei interesati, ca prin urmare in recunostinta lor sta in mod normal recunoasterea unui adevarat drept care se poate revendica ca atare, sub sanctiunea juridica.

Modalitatea trecerii unui obicei juridic din sistemul general al normelor sociale in sistemul izvoarelor dreptului etatic este marcata de doua momente importante : fie ca statul prin organele sale legislative, sanctioneaza un obicei si-l incorporeaza intr-o norma oficiala, fie ca obiceiul este invocat de parti ca norma de conduita in fata unei instante de judecata si aceasta il valideaza ca regula juridica.