Depinde cand au fost obtinute bunurile. Art. 30 din Codul familiei instituie prezumtia comunitatii de bunuri, daca au fost obtinute in perioada casatoriei, prezumtie foarte greu de rasturnat si trebuie probe serioase pentru aceasta. Tocmai datorita acestui fapt se cere ca la vanzare sa semneze ambii soti, in cazul bunurilor imobile(teren si constructii). Bunurile mobile se trateaza mai lejer, se presupune ca detinatorul de buna credinta este si proprietar, astfel ca este destul ca acesta sa semneze. Totusi si aceasta prezumtie poate fi rasturnata, dovedindu-se ca ambii au contrubuit la cumpararea bunului mobil. Cred ca ar trebui sa-si imparta amiabil bunurile comune, nu costa nimic ori sa se ceara in instanta impartirea bunurilor, se poate chiar inainte de divort, dar asta costa destul de mult. Numai bine!
Bună.
Toate bunurile făcute în interiorul căsătoriei nu se pot vinde decât cu acordul ambilor soţi chiar dacă se află doar pe numele unuia dintre ei.
Numai cele venite din afara căsătorie chiar şi o moştenire apărută în timpul căsătorie la unul dintre soţi poate vinde fără acordul celuilalt soţ.
În situaţia partajului (pe fondul divorţului) şi moştenirii (unul din soţi a decedat) lucrurile stau altfel.
Pa, pa.
Daca bunurile au fost cumparate dupa casatorie, trebuie ca amandoi sa fie de acord cu vanzarea lor.
Lacatusw2005 întreabă: