În noul context juridic, creat prin intrarea în vigoare a Legii nr.272/2004, tutela copilului este, potrivit art.39 alin.2 din Lege, alături de măsurile de protecţie specială şi adopţie, o formă a protecţiei alternative, la care are dreptul orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinţilor săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.
Tutela este mijlocul juridic de ocrotire a minorului lipsit de ocrotire părintească. Într-o definiţie, tutela este o sarcină gratuită şi obligatorie, în virtutea căreia o anumită persoană, denumită tutore, este chemată să exercite drepturile şi îndatoririle părinteşti faţă de un copil minor, ai cărui părinţi sunt decedaţi ori în imposibilitatea permanentă de a-şi exercita atribuţiile. Aşadar, pentru minor tutela este un mijloc de ocrotire, pe când pentru tutore ea este o sarcină. Ea are o natură mixtă deoarece aparţine atât dreptului civil cât şi dreptului familiei.
Tutela poate fi luată în sensuri: în sens larg, înţelegând instituţia juridică a tutelei şi în sens restrâns, de sarcină a tutelei.
Trebuie să menţionăm că potrivit art.41 alin.1 din Legea nr.272/2004 pot fi tutori nu doar persoanele fizice ut singuli, ci chiar soţul şi soţia împreună, aşadar posibilitatea reglementată de codul familiei la art.116-118, de a numi un tutore, în actuala reglementare este extinsă la tutori adică o familie de tutori.
In vechiul cod sunt articolele 97-112 potrivit ocrotirii parintesti...
Dispozitiile privind ocrotirea persoanei fizice sunt prevazute in art.104 - 186 din noul Cod civil. Numai bine!