Si copiii cu posibilitati materiale au obligatia legala de a intretine parintii aflati in nevoie, conform Codului civil, citez:
"ART.516.Subiectele obligaţiei de întreţinere
(1) Obligaţia de întreţinere existã între soţ şi soţie, rudele în linie dreaptã, între fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane anume prevãzute de lege.
(2) Dispoziţiile alin. (1) privind obligaţia de întreţinere între rudele în linie dreaptã, precum şi între fraţi şi surori sunt aplicabile şi în cazul adopţiei.
ART.519. Ordinea de platã a întreţinerii
Întreţinerea se datoreazã în ordinea urmãtoare:
a) soţii şi foştii soţi îşi datoreazã întreţinere înaintea celorlalţi obligaţi;
b) descendentul este obligat la întreţinere înaintea ascendentului, iar dacã sunt mai mulţi descendenţi sau mai mulţi ascendenţi, cel în grad mai apropiat înaintea celui mai îndepãrtat;
c) fraţii şi surorile îşi datoreazã întreţinere dupã pãrinţi, însã înaintea bunicilor.
ART.524.Creditorul întreţinerii
Are drept la întreţinere numai cel care se aflã în nevoie, neputându-se întreţine din munca sau din bunurile sale.
ART.527.Debitorul întreţinerii
(1) Poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloacele pentru a o plãti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.
(2) La stabilirea mijloacelor celui care datoreazã întreţinerea se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilitãţile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligaţii ale sale."
Pot sa va scriu in privat?
Poti sa-mi scrii.
Nu sunt sigur dar cred că au dat o lege pe tema asta! Și se pare că ești obligat cu toate că unii așa-ziși "părinți" nu prea și-au bătut capul cu îngrijirea propriilor copii!
Eu zic că da, nu ești obligat
Dar totuși dacă părinții te-au iubit și crescut frumos, ar fi păcat să-i trateze așa la bătrânețe
Nu a fost deloc asa, am crescut intr-un mediu bolnav fara exagerari genu de copilarie la care se potriveste zicala "asta a fost inchis in pivnita cand era mic". De aici se trage incapacitatea de a ma integra intre oameni. Dupa care am plecat singur fara suport de nici un fel si am supravietuit.Nu sunt stralucit dar am un acoperis deasupra capului si ceva bani in portofel
Intersant,și totuși până face legea ceva in legătură cu asta ai timp la dispoziție
Eu dacă ași fi in loc tau, îmi schimb toate datele de contact și mă mut la mama naibii
M-am mutat singur de ani buni, legea din cate am inteles nu are ce sa-mi faca ca persoana cutare are averi considerabile dar nu vrea sa se atinga de ele.
Da in fine este subeiectiv si spurcata treaba. Eu is pe mentalitatea I stand Alone! dar mor de canicula asta
Muta-te in frigider, de aia detest vara
Îmi place că mă regăsesc oare cum în situația ta, nu mai bine ^_^
Ai mei tin la mine chiar daca sunt singurul lor copil si sunt dificil asa din fire pentru ca toata baza lor e in copilul lor. Ai mei sunt batrani si mau crescut cu greu, ma iubesc si in continuare stau cu ei pentru ca nu am unde sa stau.
Tu ai pus intrebarea in felul asta: trebuie sa ne iubim parintii, dar dpdv. legal nu trebuie sa ii iubesti. Ce rezolvi cu asta, normal ca nu te obliga nimeni sa iubesti sau sa ai empatie, o faci ca esti om nu animal.
Corect, în alte cuvinte... d.p.d.v. realistic și legal, părinții și familia sunt doar caractere de a crește un individ, pentru că suntem un organism care se dezvoltă, la fel cum un robot ar crește un copil de om. Părinții au obligația morală și socială de a produce și a reproduce, și pe urmă au obligația de a-l crește sau să-l dea la orfelinat sau altei familii/singure persoane; dar să producă în continuare. Nici ei nu au obligația legală, ci doar obligația morală să iubească copii. Într-un final, acel individ nou, copilul, este crescut pentru a îndeplini aceleași roluri, dacă dorește (democrație) sau dacă este forțat legal (sistem autoritar sau totalitar).
În rest, sunt doar idei de obligație morală, socială, și posibil economică (campanii pentru a încuraja sau descuraja reproducerea)
Realitatea și legalitatea nu au nicio legătură cu obligațiile morale și sociale, sunt două lumi diferite, dar câteodată legate între ele, și în n același timp, dezatruos când una este mai presus decât cealaltă. Deci, cât de cât egale, este ideal.