Este adevărat că capitalismul scoate din noi tot ce avem mai dezonorabil? Ajungem să ne slujim unii pe alții pentru profit, uitând că suntem cu toții semenii lui Dumnezeu? Clasificăm oamenii în funcție de capacitățile lor, iar cei mai puternici și rezistenți la munci repetitive și brutale primesc mai mult respect. Dar, dacă omul adună capital, oare nu ajunge să-și exploateze semenii?
Capitalismul creează drame și inechitate socială? Creează el oare și infractorii de mâine, având în vedere că lipsurile și mediul în care creștem influențează caracterul fiecăruia? Cu cât cineva este mai sărac, cu atât este mai vulnerabil în fața tentației infracționale?
Taxele capitaliste nu încurajează evaziunea? Nu vor încerca oamenii să ocolească sistemul ca să-și protejeze munca și veniturile? Oare un sistem bazat pe resurse, fără monedă și fără un sistem bancar, ar putea fi șansa noastră de a trăi într-o lume mai bună?
Vom avea limite,plafonari multe când se va scoate cash-ul,vom fi monitorizați și slugile globaliștilor fara doar și poate,nu prea o sa putem cumpăra de cat vrem noi tare mi că nu o să putem cumpăra nici ce vrem noi,ci ce vor ei,multe restricții vor veni la pachet cu scoaterea cash-ului! Toate mișcările ni le va știi,nu va fi bine,se va pierde definitiv liberul arbitru,credință la fel. O sa ne aștepte vremuri apocaliptice. Credincioșii vor fi internati la nebuni,va fi considerata o boala psihica credință! Deja se întâmplă în unele părți ale lumii,ciudat e că eu știam cu multi ANI acest fenomen că credincioșii vor fi catalogati NEBUNI și chiar pedepsiți!
Acum ești respectat de societate in funcție de ce job ai, ce salariu ai, ce statut social ai. Unii uita că un om poate fii PREȘEDINTE PROFESOR UNIVERSITAR dar sa aibă un caracter mizerabil, iar pe sărac îl tratează ca pe un BOSCHETAR. Astea sunt vremurile pe care le trăim, dar ce va urma va fi terifiant.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Toate societatile din istorie au avut cate o hiba din cauza unor oameni lacomi, lacomi de putere, lacomi de bani, dar si de amandoua. Socialismul, la prima vedere, parea perfect. Stii ce l-a distrus? Lacomia si lenea. Oamenii toti aveau serviciu, dar lasau sa faca altul. A mai venit si Ceausescu cu ideea tampita ca fiecare traieste de unde munceste. Atunci a inceput un furt generalizat. Imi amintesc de cohortele de tarani care veneau acasa cu o plasa de ceva. Nu conta. Un vecin al meu si-o certa pe fica-sa ca nu fura. Zicea: te blesteama casa cand vii cu mana goala. Furau si in fabrici, si in uzine, si la scoala, etc. Turcii au inventat cuvantele ciubuc, bacsis. Noi le-am dus pe o treapta superioara, le-am rafinat. Te simteai obligat sa dai ciubuc si femeii de la WC-ul public. Daca nu-i dadeai oricum era in castig ca nu-ti rupea bilet. Cat despre capitalism ai perfecta dreptate.
Capitalismul e un sistem economic prost. Toate celelalte sisteme economice sunt mult mai proaste.
Prostia bolsevicilor a fost sa creada ca redistribuind bijuteriile bogatilor va pica mancare din cer si vor fi toti satui. Ceea ce a devenit posibil abia cu agricultura moderna, bazata pe fabrici Haber-Bosch. Toti oamenii pe care-i cunosti traiesc multumita fabricilor Haber-Bosch. Altfel populatia lumii n-ar fi ajuns niciodata la opt miliarde de oameni.
Răspunde
Nu stiu cine ti-a dat "eronat" pentru raspunsul asta, dar e clar cat cunoaste istorie acel user 
Iar începi? Tu de fapt nu vrei un sistem al dragostei și armoniei între oameni, în care domnește echitatea și meritocrația, și în care fiecare om își face treaba și este remunerat corect. Te doare fix în pix de asta.
Tu vrei un sistem în care TU să stai degeaba și să ai toate lucrurile asigurate din munca altora. Asta-i tot ce vrei.
Nu exista nicio forma de guvernământ perfecta, doar perfectibila de asemenea nicio forma de guvernământ nu asigura egalitatea între oameni deoarece oamenii nu au fost, nu sunt și nu vor fi niciodată egali nici în capitalism și nici în comunism
Capitalismul, ca sistem economic, poate fi văzut atât dintr-o perspectivă pozitivă, cât și negativă, iar opinia despre acesta depinde în mare măsură de valorile și convingerile fiecărei persoane. Într-adevăr, unii susțin că în capitalism, accentul pe profit poate duce la devalorizarea relațiilor umane, făcându-ne să vedem ceilalți mai mult ca pe resurse sau instrumente pentru atingerea obiectivelor proprii, decât ca pe semeni ai noștri. Într-o astfel de realitate, ideea de a servi doar pentru beneficiul personal poate duce la pierderea unui sens mai profund al solidarității și al umanității.
De asemenea, capitalismul, prin competiția sa constantă, poate întări inegalitățile sociale, clasând oamenii în funcție de abilitățile lor de a se adapta la cerințele unei piețe de muncă care pune preț pe eficiență și profit. Cei care nu se potrivesc acestor cerințe, sau care sunt mai puțin favorizați, pot ajunge să fie marginalizați, iar acest lucru poate genera sentimentul de injustiție socială și frustrare. Din păcate, în acest sistem, există și riscul ca unii indivizi să profite de pe urma muncii altora, iar acumularea de capital poate duce uneori la exploatarea celor vulnerabili, fără o reglementare corespunzătoare.
În ceea ce privește legătura dintre capitalism și infracționalitate, este adevărat că lipsurile materiale și mediul social pot influența comportamentul unui individ. Mulți oameni săraci pot fi tentați să recurgă la infracțiuni dintr-o dorință de supraviețuire sau din sentimentul că nu au alte opțiuni pentru a ieși dintr-o situație economică precară. Inechitățile create de sistemele economice pot contribui astfel la formarea unui climat de nemulțumire, iar uneori acest lucru poate duce la comportamente infracționale.
În ceea ce privește taxele și evaziunea, este evident că atunci când oamenii simt că sistemul este nedrept sau inechitabil, pot căuta modalități de a ocoli reglementările fiscale. Evaziunea fiscală devine astfel o problemă structurală, nu doar una individuală, iar acest fenomen este o consecință a unui sistem economic care poate părea intransigent sau favorizează acumularea de capital în detrimentul celor mai vulnerabili.
În ceea ce privește alternativa unui sistem bazat pe resurse, fără monedă și fără un sistem bancar, este o idee interesantă, care a fost discutată și în cadrul unor mișcări economice și filosofice. Un astfel de sistem ar putea promova o mai mare echitate și ar elimina multe dintre inechitățile generate de acumularea de capital. Totuși, implementarea unui astfel de model presupune o schimbare profundă în mentalitatea colectivă și în modul în care percepem valoarea muncii și resurselor. De asemenea, ar trebui să ne asigurăm că un astfel de sistem ar putea funcționa într-o societate globală interconectată, fără a crea noi forme de inegalitate.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
