In 1990 Romania avea populatie de 23.2 milioane de persoane. Ultima "numaratoare" in 2013 a aratat ca are aproape 20 de milioane. Din ce in ce a scazut numarul dar din 2011 a incept foarte drastic sa scada. De ce credeti ca se intampla asta?
Se poate oare ca lumea pleaca din ce in ce mai mult? Sau rata de mortalitate e mai mare?

Completare: recensământul a avut loc în 2011, nu 2013.

Sunt mai multe motive pentru care situația a ajuns atat de dramatica. Dacă vrei răspunsul cel mai rapid, poți spune simplu ca rata natalității este mai mica decât cea a mortalității. dacă vrei, însă, un răspuns mai elaborat, vei afla ca s-a ajuns în aceasta situație "datorita" sărăciei și a lipsei de educație. Populația României este îmbătrânita, iar femeile ajung sa dea naștere copiilor abia pe la 30-35 de ani, unele dintre ele după lungi tratamente de fertilitate. Vârsta la care părinții noștri se casatoreau era mai mica. Dacă mama mea avea deja la 24 de ani doi copii, eu, la 27-28 de ani, nu pot sa îmi fac planuri pentru întemeierea unei familii. Nu pot sa fac un copil (sau mai multi) pana nu am siguranța ca ii pot oferi un cămin și o viata decenta. Ori lucrul asta pare din ce în ce mai greu de realizat- pentru o casa te îndatorezi o viata întreaga la bănci, iar siguranța locului de munca devine doar o expresie pe care începem ușor ușor sa o scoatem din vocabular. Dorința de a deveni independenți financiar întârzie momentul nașterii unui copil în viata unui cuplu (mai ales intre cei cu studii). De asemenea, migrația masiva de la sat la oraș din perioada comunismului a contribuit la formarea unei tradiții în ceea ce privește numărul copiilor născuți în sânul unei familii. În trecut, la sate, aproape fiecare familie, avea în medie 3 copii ( ex: deși au trăit în zone diferite ale tarii, ambii mei părinți au avut o familie numeroasa; mama a avut 4 frați, iar tata 6). Nu trăiau în condiții de lux, dar trăiau mai SANATOS decât noi. Toți aveau acces la educație și toți aveau un loc de munca asigurat, ajunși la vârsta maturității. Mirajul vieții la oraș a schimbat multe lucruri, însă. Traiul într-un apartament nu mai era potrivit pentru o familie de 5-6 copii, asa ca cifra s-a redus pe undeva pe la 2. Apoi... au mai apărut metodele contraceptive și avortul în floare. Dacă nu ma înșel, tara noastră e fruntașă în UE la nr. de avorturi. Mai trist e ca în lipsa unei educații sexuale, tot mai multe femei ajung sterpe, după ce încearcă sa scape de câteva sarcini nedorite. Mizeria și alimentația haotica ne baga pe rand în spitale iar mândrul nostru sistem sanitar, cu doctori nepricepuți (sau pricepuți, dar putini la nr) și aparatura neperformanta, ne aduc cu un picior mai aproape de groapa. În anii 90, dacă auzeai ca cineva are cancer, era considerat un caz izolat, un ghinion teribil. Azi, când condițiile în care trăim sunt mult mai nefericite, e aproape imposibil ca printre rude și prieteni sa nu existe măcar unul răpus de o boala crunta. Stăteam pe gânduri acum 2-3 zile și am realizat ca numai în ultimii 5 ani 2 cunoscuți ai mei au murit de cancer și alți 4 au ajuns sa facă tratament cu citostatice. Eu consider ca asta e cel mai mare semnal de alarma...
Ca mai pleacă omu' peste granița, nu-i bai, se mai și întoarce. Și dacă n-are de gând sa se întoarcă, tot e numărat o data la 10 ani. Orice roman în viata, posesor de cnp e numărat.
E drept ca ne-am împuținat, dar și recensământul cred ca a fost făcut aiurea. Din cate îmi aduc aminte, în 2011 au apărut multe scandaluri în care oamenii nu doreau să-i lase pe cenzori sa intre în case. În unele zone au rămas doar pe jumătate "cautate".