La ce se refera mai exact art.4 alin. 4 din Convenția UNIDROT(24.06.1995)?

"Articolul 4.(4) Pentru a stabili dacă posesorul a actionat cu diligenta cuvenita, se va ţine seama de toate imprejurarile achizitiei, în special de calitatea părţilor, de preţul platit, de consultarea de către posesor a oricărui registru accesibil în mod rezonabil, referitor la bunuri culturale furate şi orice alta informatie sau documentatie relevanta, pe care ar fi putut sa o obtina pe cai rezonabile, şi de consultarea unor organisme la care ar fi putut avea acces sau de orice alt demers pe care o persoană rezonabila l-ar fi intreprins în asemenea împrejurări."

Se refera la cumparatorii unor bunuri culturale vandute ilegal, respectiv ce se ia in considerare pentru a stabili daca la cumparare au actionat cu buna sau rea-credinta.
Un exemplu foarte cunoscut si mediatizat la noi este vanzarea ilegala a obiectelor dacice din aur (spirale si monede).

Conventia respectiva este o conventie ce incearca sa combata traficul ilicit de bunuri culturale.
O sa incerc sa iti explic si contextul ei.
Aceasta reglementare trebuie privita si din perspectiva dreptului international privat. In concret, in acest drept apare ceva numit element de extraneitate. In cazul de fata, punctul de legatura este deplasat (fraudulos). Astfel, daca nu ar exista aceasta conventie, ar exista riscul sa stramuti un bun cultural pe teritoriul unui stat prietenos cu traficul international de bunuri culturale si sa ii aplici legea acelui stat.
In speta, articolul se refera la buna-credinta a celui ce a dobandit bunul. Gradul de diligenta, adica de atentie in acest caz este unul sporit. Cel mai bine iti dai seama din formularea "o persoană rezonabila", ceea ce ne duce cu gandul la un cumparator abstract, la tipul omului diligent, adica omul obiectiv si corect.
Ca exemplu, pentru ca a dat cineva in comentariul anterior exemplul bratarilor dacice: sa spunem ca mergi la o bijuterie din SUA pentru a cumpara ceva bijuterii mai extravagante. Vezi ceva bratari mai interesante, dar bijutierul iti spune ca nu iti poate oferi certificare de garantie si ca garantia contra evictiunii e redusa, tocmai pentru ca nu a putut obtine date precise de la autoritati privind provenienta acelor obiecte. Mai mult, pretul este si mai scazut decat ar trebui. Astfel, exista o tendinta spre reaua-credinta a cumparatorului care, desi nu a stiut exact provenienta, putea sa creada sau trebuia sa isi dea seama ca ceva nu este in regula.
Consecintele se rasfrang asupra dreptului posesorului de a fi despagubit in cadrul unei actiuni in revendicarea bunurilor respective.

Mai exista o conventie ONU tot in acest domeniu.