La scoala ni s-a spus ca Nicolae Ceausescu a avut doar patru clase. Cum s-a putut astfel, sa devina el conducatorul tarii?

La 47 de ani, s-a pricopsit cu doua diplome, ambele "de cadou" si ambele obtinute in decurs de o luna!--- vezi povestea diplomelor din revista "Historia":http://www.historia.ro/......-economice

Spui prostii si habar nu ai ce inseamna un om destept.

Materialul pe care ti la dat @stlucian e destul de cuprinzator despre cronologia vietii lui Ceausescu.
Ca sa intelegi mai bine cum de a ajuns conducatorul Romaniei:
Cu diverse prilejuri, Maurer şi alţi acoliţi ai lui Dej au declarat că l-au susţinut pe Ceauşescu să ajungă secretar general fiind convinşi că acesta va accepta principiul conducerii colective. Maurer a sperat că va rămâne principalul regizor al politicii externe. Bodnăraş a crezut că va juca rolul unui venerabil sfetnic. În fapt, Ceauşescu visase de mult să ajungă în vârful piramidei, iar Dej îi încredinţase în ultimul său an de viaţă nu doar conducerea treburilor organizatorice, ci şi domeniul relaţiilor internaţionale ale partidului. Vreme de aproape zece ani sef al Directiei Organizatorice a CC al PMR, un devotat neconditionat al sefului partidului (Gheorghiu Dej), Ceauşescu era de fapt candidatul grupului aparatului de partid. Intre sustinatorii sau din aparat sa-i amintim pe Virgil Trofin, Paul Niculescu-Mizil, Vasile Patilinet, Manea Manescu, Ilie Verdet, Petre Lupu, Maxim Berghianu, Petre Blajovici, Cornel Onescu, Ion Stanescu, Vasile Valcu, Ion Ionita etc
Deci, cu alte cuvinte a fost un transfer de putere de la Gheorghiul Dej la Ceausescu. Pe atunci nu erau alegeri democratice ca azi cand seful statului este ales de populatie prin vot ci varful partidului unic conducator (PCR) Comitetul Politic Executiv hotara. "Parlamentul" (MAN) Marea Adunare Nationala era pur decorativa.

Mai puţă taci, cand o sa mai cresti vei intelege ca nu tot ce e la suprafata se vede bine si nu tot ce e ascuns vederi nu e de gasit. Si atentie cum vorbesti ca asta te poate caracteriza ca atare, bun de inteles pentru viitor. Pe vremea lui Ceausescu pe care il umpli de glorie fara sa il fi apucat, pe camioane era o stampila "Bun pentru cereale" binenteles ca orice om intreg la cap stia asta si fara sigla cu pricina, poate intelegi si tu ceva.

Cum este posibil ca cei care nu stiu nici macar sa citeasca sa aiba totusi carnet de conducere?

Nu scoala la facut conducator ci politica, iar pe vreme aia sa faci politica nu implica studii de specialitate

Nicolae a făcut patru clase la şcoala din sat. Învăţătorul preda într-o sală cursuri simultane, pentru elevii mai multor clase. Micul Ceauşescu nu a avut cărţi şi adesea mergea la şcoală desculţ. Nu avea prieteni, era nervos şi imprevizibil.

Într-un Bucureşti la acea vreme cosmopolit – primul oraş pe care îl vedea –, Nicolae a tras la sora lui, Niculina Rusescu. A fost curând dus să înveţe meserie în atelierul cizmarului Alexandru Săndulescu, membru activ al PCR, care şi-a iniţiat ucenicul în misiuni conspirative. Nicolae nu s-a adaptat în Bucureşti. Trecerea dintr-o lume în care nu-şi găsea locul (satul natal) într-alta în care tot nu-şi găsea locul (oraşul) l-a marcat. „Intrarea în mişcarea marginală a comuniştilor a fost soluţia lui alternativă de integrare în viaţa socială" – spune sociologul Pavel Câmpeanu, autorul cărţii Ceauşescu – Anii numărătorii inverse.
Istoricii epocii de aur nu au scăpat niciun prilej de a-l hiperboliza pe „tânărul erou" ilegalist Ceauşescu, arestat pentru prima oară la 15 ani, care, până la 26, strânsese 7 ani de închisoare. Adevărul e că, în anii ’30, Nicolae era doar un puşti neprevăzător şi ageamiu. „Nu auzisem nimic despre el" – a spus Constantin Pârvulescu, unul dintre părinţii fondatori ai PCR. Primea misiuni minore de la şefii lui comunişti. De exemplu, în 1934, la Craiova, împreună cu alţi trei tineri, au făcut gălăgie la procesul unui grup de comunişti condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe atunci şeful Sindicatului CFR Bucureşti. Ceauşescu şi tovarăşii lui au fost arestaţi şi bătuţi de poliţie. Conform declaraţiilor lui Ion Gheorghe Maurer, preşedintele de mai târziu al Consiliului de Miniştri, Nicolae fusese plătit pentru răspândirea de manifeste şi liste de semnături aşa cum alţii erau plătiţi pentru vânzarea ziarelor. Până la jumătatea anilor ’30, Nicolae a călătorit „în misiune" prin Bucureşti, Craiova, Câmpulung sau Râmnicu Vâlcea. A fost arestat de multe ori. În dosarul lui de la Siguranţă începea să i se contureze un portret de „agitator comunist periculos" şi „distribuitor de materiale de propagandă comunistă şi antifascistă". Prima condamnare: 6 iunie 1936, Tribunalul din Braşov – doi ani de închisoare, plus 6 luni pentru sfidarea curţii, 2.000 de lei amendă şi un an de domiciliu forţat în Scorniceşti. Cea mai mare parte a pedepsei a ispăşit-o la Doftana. Colegii de închisoare spun că deţinutul Ceauşescu era invidios, răzbunător, dur. Dar ştia să se bage în sufletul omului. Când a ieşit din închisoare, Ceauşescu nu mai era chiar un necunoscut. A devenit membru în conducerea organizaţiei de tineret a partidului. În ţară erau cam 700 de comunişti în libertate (conduşi de Pătrăşcanu, Foriş, Pârvulescu) plus vreo 200 închişi (generaţia de grevă a lui Dej); se instaurase dictatura regală, întâlnirile ilegaliştilor erau rare, banii puţini, carnete de membru şi cotizaţii nu existau.

Curând a fost iar arestat şi trimis la Jilava trei ani pentru „conspiraţie contra ordinii sociale". Ceauşescu şi-a petrecut anii războiului în puşcării şi lagăre: Jilava (1940), Caransebeş (1942), Văcăreşti (august 1943), Târgu Jiu (septembrie 1943). Gratiile l-au izolat de ceea ce se întâmpla afară: înţelegerea dintre Hitler şi Stalin; certuri interne între comunişti, pierderea Basarabiei şi a Ardealului de Nord, tentativa de lovitură de stat legionară, abdicarea lui Carol al II-lea, dictatura antonesciană.

In demersul sau de egomanie, Nicolae Ceausescu a fost sustinut in primul rand de sotia sa, Elena. Ea a jucat cu succes mai multe roluri in viata lui. Pe de o parte, ea a tinut locul mamei, care, in realitatea propriei vieti emotionale, nu l-a sustinut niciodata indeajuns. Elena a reusit insa, spre deosebire de mama lui naturala, sa-l protejeze si sa-l accepte asa cum a fost, dar a creat intre ei o relatie de dependenta bolnava si imatura. Ea se preocupa de starea lui de sanatate, avea grija sa manance si sa se simta bine. L-a ajutat sa-si controleze balbaiala. Prin aceste comportamente insa, ea isi satisfacea nevoia de control asupra relatiei dintre ei, control pe care il exercita cel mai adesea prin deciziile luate. Nicolae o investise cu atat de multa putere, incat, spre finalul „epocii de aur", ea lua majoritatea deciziilor.

Pregatindu-si ascensiunea in fruntea partidului cu multi ani inainte, Nicolae Ceausescu s-a bazat pe calitati de necontestat. A dovedit excelente abilitati de inteligenta emotionala, care l-au ajutat sa-si decida destinul inca de la sosirea in Bucuresti. Intrarea in PCR era singura cale prin care ar fi putut obtine recunoastere si ascensiune sociala rapida. S-a aratat servil si supus lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care avea sa-i deschida drumul de acces in retelele comuniste ale vremii, iar abilitatile de a negocia i-au convins pe mai vechii membri de partid ca e cel mai potrivit succesor al lui Dej. Capacitatea de a seduce si de a convinge prin supunere si umilinta, de a disimula, l-au ajutat sa acceseze conducerea Romaniei. In realitate, s-a dovedit a fi un om instabil emotional, care actiona fara sa analizeze consecintele faptelor sale. A fost un individ izolat (n-a avut prieteni, iar singura pe care s-a bazat a fost sotia sa), aprig si manios, critic si evaluativ cu subalternii. Comportamentul sau nonverbal in timpul discursurilor de la prezidiu sau balcon vorbeste despre un om rigid, limitat, chinuit de propria nevoie de a-si controla defectele de vorbire, propriile emotii, de a fi acceptat si adulat de multime. Aceste caracteristici personale nu au fost asumate de un om care a trait fantasma atotputerniciei si a nevoii de idolatrizare, pe care ani in sir i-au satisfacut-o milioane de oameni care ii scandau numele minute in sir.

Unii observatori ai vremii apreciau ca Nicolae Ceausescu traia intr-o lume paralela, incercand sa explice faptul ca viata grea a romanilor din deceniul al noualea ar fi fost cauzata de aparatul de partid, si nu de deciziile dictatorului. Eu cred ca acea lume era universul pe care Ceausescu si l-a dorit constient si pe care l-a creat – intr-un mediu sociopolitic care i-a facilitat delirul de grandoare – conform patologiei psihice pe care o traia.


Si-a ascuns bine umilintele si frustrarile, castigand treptat, dar sigur, putere, atat la nivel intern, cat si international. Sistemul pe care l-a condus a sustinut mitul autorealizarii individuale, adica reteta dupa care si-a depasit propria istorie de viata, fara a se elibera insa de ea niciodata – promovand fii de tarani si muncitori saraci (asemeni lui). Limitarea si saracia din copilarie l-au urmarit probabil in crearea „omului nou" socialist, ascet si umil.

Cu voinţă şi talent a ajuns.
La 15 ani a fost şi închis. S-a băgat pe lângă G.G.Dej conducătorul României înainte de el şi i-a luat locul.

4 clase avea nevasa

Ai inteles gresit treaba cu 4 clase.Pe atunci cand era el copil cine facea 4 clase era filozoful romaniei.strabunicu meu a facut 4 clase si stia mai multe ca mine (l-am cunoscut)

A fost o lupta de putere la nivel continental. Ceausescu reprezenta interesele comuniste si a ajuns la putere pentru ca a fost sustinut de catre sovietici.

Pe vremea aceea cel care avea 8 clase era foarte destept ceva gen cu facultatea de acum, deci 4 clase nu erau asa rau

Tot la scoala mergea vorba, ca in cel mai apropiat tip va "iesi" o lege, in care se va spune ca directorul scolii poate fi orice...indiferent are studii de pedagog (sau ceva de genu) sau nu are deloc studii va putea fi director...deci, se vede la ce ajunge lumea de asta-i. si mai vrei ca cei de pe timpuri sa fie mai destepti.