Majoritatea somerilor Romania prefera sa mearga la targurile pentru job-uri doar pentru a-si pune o nemernica de stampila, pentru cei de la fortele de munca, in loc sa puna osul la treaba. Sa nu mai spun despre faptul ca n-au nici cea mai mica tragere spre a urma un curs de recalificare (mocca).
Unde ar putea munci acesti oameni, cand ei insisi refuza sa se schimbe? Ar trebui sa ne fie mila de ei, sau nu? Cine este de vina, mentalitatea sau sistemul? De ce?
P. S. Priviti ce poate face un om cu handicap pentru a castiga un ban cinstit, prin munca http://www.youtube.com/watch?v=m3gMgK7h-BA&feature=feedl ik

Servus @Kronstadt! Milă nu mai pot nutri și asta nu pentru că nu-s omenoasă. Eu cred că de vină sunt, iar ordinea este aleatorie, educația primită în familie, delăsarea, societatea și sistemul.
O zi cu zâmbet să ai... și plină de milostenie (pentru mine mila nu este sinonimă cu omenia).

Niciodata sclav la evrei. In rest e discutabil, face fiecare ce poate. Nu e o rusine sa refuzi sclavia. http://www.liveleak.com/view?i=f7d_1220382906
http://www.liveleak.com/view?i=4055783d4d
http://www.liveleak.com/view?i=0fc_1283520848

Nu este asa usor. Chiar daca se inscrie pentru un curs, daca nu se strang multi participanti, poate sa astepte si un an. Eu am vrut sa fac un curs pentru amenajari interioare ( zugravit, pus termopane, usi si altele ), iar dupa ce au trecut luni bune, am crezut ca au pierdut cumva fisa mea, dar am aflat ca s-au inscris doar inca 8, fara mine si nu se putea tine cursul inca. Intre timp, mi-am gasit eu altceva de lucru, dar am cam asteptat degeaba cursul acela si probabil asteptam in continuare mult si bine daca nu ma interesam. Un vecin din bloc cu mine, s-a dus la fortele de munca, ca sa vada daca gaseste ceva liber, iar cei de acolo i-au spus ca este un post liber la o fabrica de plastic, dar trebuie sa dea 1000 de euro ca sa fie angajat. Normal ca nici daca avea 1000 de euro nu dadea, pentru ca oricum probabil dupa vreo 2 luni putea sa fie dat afara. Pana la urma a plecat in straintate fara sa priveasca inapoi. Cand o sa mai cresti si o sa-ti cauti de lucru, probabil o sa intalnesti multe cazuri asemanatoare, asa ca nu ii judeca pe altii. Poate ca unii nu se straduiesc, dar nu vorbii in numele tuturor.

Lala lali lulu,lulu lali lula, nenea,de ce vorbesti? tu ai un salariu bun pentru munca pe care o depui,asa isi doresc si ei, sa ziceam ca nu ai mai avea servici, ti-ar convenii sa te duci ca paznic pe 7 milioane? cauta omul pina cind gaseste

Nicule, in clipa in care am ramas fara serviciu, am lucrat ca agent de paza/necalificat intr-o uzina mica/spalator auto/ajutor de bucatar/helper in depozit... Crezi ca-mi este usor sa vorbesc? Trebuia sa supravietuiesc omule, pana la ivirea unui loc de munca bine platit, dupa mintea si posibilitatile mele in ale gandirii. Viata asta nu este facuta pentru a ne complace in situatia data, iar tu stii bine lucrul asta, fiindca atunci cand incetezi in a lupta pentru binele tau apare starea aia de "ce-o fi o fi", care mie nu-mi convine deloc. Deci, cum ramane cu dorinta de mai bine? Trebuie sau nu trebuie sa coboram stacheta atunci cand situatia impune?

Nu zic ca nu ai dreptate, dar nu toti gindesc ca tine, eu din mare ce am fost am ajuns sa vind legume si fructe in piata, poate ride careva ca-l trimit cu gisca la plimbare (care are )