Pot sa am pensie de urmas daca lucrez?

Pensia de urmaş se cuvine copiilor şi soţului supravieţuitor, dacă susţinătorul decedat era pensionar sau dacă îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii.

Copiii au dreptul la pensie de urmaş:

până la vârsta de 16 ani;
dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani;
pe toată durata invalidităţii, de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situaţiile prevăzute mai sus.
Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii, la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 15 ani.

În cazul în care durata căsătoriei a fost mai mică de 15 ani, dar de minimum 10 ani, cuantumul pensiei de urmaş cuvenit soţului supravieţuitor se diminuează cu 0, 5% pentru fiecare lună, respectiv cu 6% pentru fiecare an de căsătorie în minus.

Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin un an.

Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă şi de durata căsătoriei, dacă decesul soţului susţinător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale.

Soţul supravieţuitor care nu îndeplineşte niciuna dintre condiţiile enumerate mai sus beneficiază de pensie de urmaş pe o perioadă de 6 luni de la data decesului susţinătorului, dacă în această perioadă nu realizează venituri brute lunare dintr-o activitate pentru care asigurarea este obligatorie, sau dacă acestea sunt mai mici decât câştigul salarial mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Soţul supravieţuitor care are în îngrijire, la data decesului susţinătorului, unul sau mai mulţi copii în vârstă de până la 7 ani, beneficiază de pensie de urmaş până la data împlinirii de către ultimul copil a vârstei de 7 ani, dacă în această perioadă nu realizează venituri brute lunare dintr-o activitate pentru care asigurarea este obligatorie, sau dacă acestea sunt mai mici decât câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.