Pot sa imi schimb prenumele pe cale administrativa?
Pe mine ma cheama Silviu, dar as vrea sa ma cheme Ioan.

Da, se poate, daca ai un motiv intemeiat.
Schimbarea numelui/prenumelui se poate face pe trei căi: prin căsătorie, pe cale judecătorească, printr-o cerere depusă la judecătoria de domiciliu sau pe cale administrativă conform OG 41/2003, cu md. şi compl. ulterioare, pentru motivele şi cu procedura prevăzută de acest act normativ, citez:
„ART.4.(1) Cetãţenii romani pot obţine, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativã a numelui de familie şi a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea, în condiţiile prezentei ordonanţe.
(2) Sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în urmãtoarele cazuri:
a) când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;
b) când persoana în cauza a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte sa îl obţinã, fãcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului ca este cunoscutã în societate sub acest nume;
c) când, din neatentia ofiţerilor de stare civilã ori ca urmare a necunoasterii reglementãrilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni gresite în registrele de stare civilã ori au fost eliberate certificate de stare civilã cu nume eronate, în baza cãrora au fost eliberate alte acte;
d) când persoana în cauza are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte, de regula reunite, şi doreşte schimbarea acestuia;
e) când persoana în cauza poarta un nume de familie de provenienta strãinã şi solicita sa poarte un nume romanesc;
f) când persoana si-a schimbat numele de origine strãinã într-un nume romanesc, pe cale administrativã, şi doreşte sa revinã la numele dobândit la naştere;
g) când pãrinţii si-au schimbat numele pe cale administrativã, iar copiii solicita sa poarte un nume de familie comun cu al pãrinţilor lor;
h) când persoana în cauza solicita sa poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopţiei, a menţinerii numelui la cãsãtorie, a stabilirii filiaţiei ori a unor schimbãri de nume aprobate anterior pe cale administrativã;
i) când sotii au convenit cu ocazia încheierii cãsãtoriei sa poarte numele de familie reunite şi ambii solicita schimbarea acestuia pe cale administrativã, optand pentru numele de familie dobândit la naştere de cãtre unul dintre ei ori sa revinã fiecare la numele avut anterior cãsãtoriei;
j) când persoana în cauza face dovada ca a fost recunoscuta de cãtre pãrinte ulterior înregistrãrii naşterii, însã, întrucât nu a sesizat instanta pentru încuviinţarea purtãrii numelui de familie al acestuia în timpul vieţii, nu exista alta posibilitate de dobândire a numelui pãrintelui decât pe cale administrativã;
k) când prenumele purtat este specific sexului opus;
l) când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitiva şi irevocabilã şi solicita sa poarte un prenume corespunzãtor, prezentând un act medicolegal din care sa rezulte sexul acesteia;
m) alte asemenea cazuri temeinic justificate.
(3) Sunt de asemenea considerate justificate şi cererile de schimbare a numelui în urmãtoarele cazuri:
a) când persoana în cauza a adoptat minori şi doreşte ca aceştia sa poarte un alt prenume;
b) când cãsãtoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecãtoreascã a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicita sa revinã la numele de familie purtat anterior cãsãtoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;
c) când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o alta cãsãtorie, de asemenea desfãcutã prin divorţ, şi doreşte sa poarte numele dobândit la naştere;
d) când în urma încetãrii cãsãtoriei prin moartea sau prin declararea judecãtoreascã a morţii unuia dintre soţi celãlalt soţ se recasatoreste si, ca urmare a desfacerii acestei cãsãtorii, acesta doreşte sa poarte numele de familie dobândit la naştere;
e) când fostul soţ doreşte sa poarte numele de familie pe care l-a avut în cãsãtorie, pentru a avea un nume comun cu copiii încredinţaţi spre creştere şi educare, cu consimţãmântul fostului soţ, dat în forma autenticã;
f) când pãrinţii au divorţat, iar copiii încredinţaţi spre creştere şi educare unuia dintre pãrinţi, care a revenit la numele de familie avut anterior cãsãtoriei, solicita sa poarte numele de familie al acestuia;
g) când s-a desfãcut adoptia unei persoane cãsãtorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauza revine la numele de familie avut înainte de adopţie;
h) când unul dintre soţi, la încheierea cãsãtoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii cãsãtoriei are loc desfacerea adopţiei.
ART.6.(1) Persoana care solicitã schimbarea numelui pe cale administrativã depune o cerere la serviciul public comunitar de evidenţã a persoanelor, denumit în continuare serviciu public, aflat în subordinea consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, în a cãrui razã teritorialã îşi are domiciliul. Cererea se depune personal sau prin împuternicit cu procurã specialã sau împuternicire avocaţialã.
(2) Cererea de schimbare a numelui trebuie sa fie motivatã prin unul dintre cazurile prevãzute la art. 4 alin. (2) şi (3) şi sa fie însoţitã de urmãtoarele acte:
a) copii legalizate de pe certificatele de stare civilã ale persoanei care solicita schimbarea numelui;
b) un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a III-a, în care a fost publicat, potrivit art. 10, extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea cãruia sa nu fi trecut mai mult de un an;
c) consimţãmântul, dat în forma autenticã, al celuilalt soţ, în cazul schimbãrii numelui de familie comun purtat în timpul cãsãtoriei;
d) copie de pe decizia de aprobare a autoritãţii tutelare, în cazurile prevãzute de art. 7;
d^1) cazierul judiciar şi cazierul fiscal ale solicitantului;
e) orice alte acte pe care solicitantul le considera necesare pentru motivarea cererii sale.
ART.7. (1) Pentru minor, cererea de schimbare a numelui se face, dupã caz, de pãrinţi sau, cu încuviinţarea autoritãţii tutelare, de tutore. Dacã pãrinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui copilului, va hotãrî autoritatea tutelara.
(2) Când cererea de schimbare a numelui minorului este fãcuta de cãtre unul dintre pãrinţi, este necesar acordul celuilalt pãrinte, dat în forma autenticã. Acordul nu este necesar în cazul în care celãlalt pãrinte este pus sub interdicţie ori este declarat judecãtoreşte dispãrut sau decãzut din drepturile pãrinteşti.
(3) In cazul în care minorul a împlinit vârsta de 14 ani, cererea va fi semnatã şi de acesta.
(4) Pentru persoana pusã sub interdicţie, cererea de schimbare a numelui se face de cãtre tutore, cu încuviinţarea autoritãţii tutelare.
(5) In cazul în care pãrinţii copilului sunt decedaţi, necunoscuţi, puşi sub interdicţie, declaraţi judecãtoreşte morţi ori dispãruţi sau decãzuţi din drepturile pãrinteşti şi nu a fost instituitã tutela, în cazul în care copilul a fost declarat abandonat prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitiva, precum şi în cazul în care instanta judecãtoreascã nu a hotãrât încredinţarea copilului unei familii sau unei persoane, în condiţiile legii, cererea de schimbare a numelui minorului se face de cãtre serviciul public specializat pentru protecţia copilului din subordinea consiliului judeţean ori, dupã caz, a consiliului local, al sectorului municipiului Bucureşti."