In cazul ca persoana B copiaza totul(fizic, comportament, haine, freza, etc.) exagereaza vazind idealul, perfectiunea in persoana A si cu siguranta va arata putin falsa si nici nu va avea aceleasi proprietati ca si A oricit s-ar stradui.
Persoana B va fi un simplu epigon. Dar asa s-a construit societatea inca de la primii oameni:imitatia. A mancat unul mure si i-au placut, restul i-au imprumutat obiceiul, a aruncat unul cu pietre intr-un animal pana l-a omorat si apoi l-a jupuit si a inceput sa manance si s-au luat si restul dupa el. S-a dus unul la rau sa prinda peste, restul au vazut si l-au copiat.Actionand astfel, s-au format triburile(cine se-aseamana se-aduna). Oamenii nu au fost uniti de la inceput, natura umana e una egoista si rea, dar aveam nevoie unii de altii.Asa s-au construit societatile, asa avem lumea de azi.
Cu privire la subiectul tau, nu exista persoana sa nu fie ea insasi, decat in cazul schizofrenicilor.Nu cred in sintagma:'fi tu insuti!', mi se pare lipsita de continut.Fiecare om are mai multe laturi, de-asta si Socrate a spus(de fapt n-a spus el prima oara, dar din gura lui a ajuns celebra vorba asta):'cunoaste-te pe tine insuti!'Fiecare persoana e cel putin duala. Ajungi sa imiti pana in panzele albe o personalitate pe care o admiri, pana cand ajungi sa discerni, ca printr-o sita, anumite valente.Si finalmente tot ca tine ajungi, doar un alt tu.
Ba, s-a inteles bine intrebarea ta.
eu cred ca orice se poate educa prin disciplina si rigoare, printr-un soi de mimetism bine aplicat.
pentru mine aproape ca nu conteaza care au fost trasaturile native ale lui B, ce i-au pus ursitoarele in "boneta" cand s-a nascut, pentru mine drumul prin care B, o persoana de esalonul 2, a reusit sa-l parcurga si sa se transforme treptat intr-un lider, drumul acesta ma intereseaza maxim, si il voi aprecia pe B pentru efortul sau.
in fond, ce conteaza cum suntem pe dinauntru? important este ce aratam noi in afara noastra, pana la urma, si cum ne transformam in bine.
am exemple concrete:eu am terminat actoria acum...cativa ani si aveam in clasa studenti f talentati dar complet lipsiti de o igiena interioara si de un minim dor de munca, si daca in primele luni talentul lor i-a facut sa fie in centrul atentiei, treptat au coborat in propria lor mediocritate.Si exemplul celalalt e dat de studentii care indrageau pur si simplu arta, care au avut discernamant si bun simt, care au urcat grabindu-se incet si care azi sunt lideri de opinie in domeniu, de unde in primele saptamani pareau stersi, lipsiti de magnetism.
Ce zici?
In ce priveste exemplul cu primul care a mancat mure, f bine ca au mancat si ceilalti, ca doar n-or sa zica:ok, ala a mancat mure, de azi inainte murele sunt ale lui! noi mancam "decat"restul ce ramane!
pana la urma, egoism ar fi sa faci doar tu, singur-singurel cate una nefacuta, si sa nu permiti celorlalti sa copieze nimic.asta e energie cheltuita degeaba.
oamenii sunt isteti si uneori smecheri, ei au invatat rapid lectia conservarii energiei, chiar si copiind.
Homo sapiens rools!
adriana543768654567895334 întreabă: