Parerea mea personala este urmatoarea:
Daca o persoana sufara insuportabil de o boala incurabila (de exemplu cancer in faza finala), atunci - la cererea ei, ar trebui ajutat sa-si sfarseasca viata.
In restul cazurilor, orice incercare de sinucidere ar trebui tratat psihic, de spacialist anti-suicid (asta se si face in buna parte a cazurilor).
Părerile sunt împărțite chiar la nivele mai înalte decât ale acestei discuții. Sunt argumente pro, contra, neutre. Sunt țări în care sinuciderea asistată medical este legală.
Eu personal sunt de părere că nu poți opri un om care a luat această decizie. Dacă îmi cere sfatul, încerc să îl ajut să își schimbe ideea dar nu mă pot opune efectiv. Asta fac în cercul meu intim.
Ca umor macabru, așa am un zvon, că în Evul Mediu, pe undeva, cine era prins că a încercat și a eșuat, era spânzurat ca pedeapsă.
Ce trebuie lasat sa traiasca: suferinta sau omul? Sau amandoua? Biblia ne invata ca suferinta trebuie indepartata, si nu omul.
E frumos ce scrie in biblie, dar daca nu se poate elimina suferinta, mai bine ne luam dupa biblie si lasam omul sa sufere, ca doar nu suferim noi. Ce sa facem, asta e situatia. Doar o data murim si de ce sa nu fie in chinuri. Eu chiar as merita asa ceva, pentru ca nu pot ajuta pe nimeni si cu nimic care se afla intr-o situatie din asta si poate ca asa voi intelege si mai bine si prea tarziu cum e. Fiecare cu norocul lui si cu Dumnezeu inainte.
Dacă te referi la aparatele acelea care țin muribundul în viață și știm că tot va muri pentru și că nu se mai poate face nimic pentru el, nu știu ce să zic. Nu sunt nici pro și nici contra.
Moartea este o consecință inevitabilă a păcatului. Dar viața noastră nu trebuie să fie aceasta, ci cea veșnică.
Ai o cruce ca poză de profil. Așa că voi răspunde cu varianta C) și anume că sinucigașii nu vor intra în Împărăția Cerurilor, nici nu vor fi înmormântați creștinește.
Multumesc pentru raspuns. Eu nu cred in zei, imparatie si asa mai departe, deci cei care cred, nu au decat sa traiasca oricum si pana la capat.
Fiecare își trăiește viața așa cum dorește.
Nu putem să obligăm pe nimeni să facă ceva ce nu vrea.
Corect, asa e, cum doreste si cum poate. In viata mai face omul si ce nu vrea, in functie de situate. Cand omul e bine si nu are nevoie de nimic, nu e deloc singur. Daca are o problema mai grava se va trezi singur el si cu problema lui.Si daca are oameni apropiati, dar acestia nu au cum sa-l ajute, va vedea ca in realitate e singur.
Cu siguranta B.
Nu sta in atributiile noastre sa decidem cine traieste si cine nu. Nici macar asupra propriei vieti nu poti lua tu decizia asta.
Multumesc pentru raspuns. Eu cred ca in privinta vietii noastre putem decide si nu ne poate impiedica nimeni atunci cand hotaram ceva in privinta asta. Si eu sunt de acord ca nu pot decide nimic in legatura viata altei persoane si asa e corect. Ramane insa o intrebare: Daca cineva nu doreste sa mai traiasca si chiar are motive intemeiate sa isi doreasca lucrul asta, atunci e ok numai sa il ajutam sa traiasca? sau e ok sa-l ajutam si in celalalt sens. Se poate intampla sa nu putem sa-l ajutam sa traiasca si atunci probabil ca il lasam sa se descurce cum poate, sa traiasca pana la capat indiferent daca ii va fi bine sau rau in acea perioada. E bine si asa. E treaba lui daca nu ii este bine. Oricum va muri, ca nu e nimeni vesnic
Corect. E valabil pentru credinciosi. Eu neavand credinta in creaturi supreme consider ca viata e doar o intamplare si nimic mai mult. Asta nu inseamna ca nu trebuie pretuita. Eu nu pot sa cred ca daca merg cu masina in mod iresponsabil si fac un accident sau daca ma imbolnavesc de gripa sau daca sunt atacat de talhari si asa mai departe, El mi-a luat viata.
Sunt de acord cu A insa trebuie definite foarte bine conditiile in care persoana are abilitatea alegerea si totul tine de capacitatea de a lua o decizie.
Cu totii am avut perioade triste in care am simtit ca nimic nu mai conta, unii oameni au suferit accidente in urma caror au suferit dureri ingrozitoare.
Porblema e ca sub presiunea durerii, omul nu are discernamant deci trebuei sa stabilesti clar si obiectiv daca omul are discernamant si se afla intr-un stadiu terminal sau are o problema care chiar nu poate fi rezolvata.
C.persoana sa se descurce singura.
Suntem si asa multi iar rezervele planetei sunt limitate.
Legislatia NU TREBUIE schimbata, exista riscul sa moara si aia care nu-si doresc daca la asta te referi. E o forma de a introduce pedeapsa cu moartea, in forma mascata, si contextul e larg, iar tema e vasta. Daca totusi te referi la un caz particular, sa stii ca oamenii nu-si iau viata ashea, aiurea. Daca vrea sa faca asta, inseamna ca are o problema psihica. Permanenta sau trecatoare. De exemplu, depresia. In functie de ce a trait, in functie de ce i se pare ca (...) Persoana trebuie atentionata ca atunci cand moare, moare definitiv. Nu doar o zi, un an, 5 ani, 15 ani. Si ce se intampla in cosciug e infiorator. In a 7a zi gazele imping fecalele afara din corp. Bacteriile transforma mortul dis stare solida in stare lichida, etc
Baltacaie in cosciug, dupa ce viermii s-au facut cat porcii
Explica-i asta/
Sunt de acord. Asta e gradul de incredere pe care-l putem avea noi oamenii intre noi. Intr-un scenariu trist si deloc fantezist ma si vad intr-un spital, la sectia ATI, intr-un stadiu terminal al unei boli, legat de pat, dezbracat, cu dureri mari, cu sonda de alimentare pe nas, cu masca de oxigen pusa neglijent, o parte unde trebuie, alta apasandu-mi pe ochi gata sa mi-l deschida, cu escare, pempars pentru adulti,, cu senzor de oxigenare pe deget, cu aparat de luat tensiunea, cu plasturi de monitorizare a ritmului cardiac, cu sonda uretrala si punga plina cu urina uitata neschimbata, cu urme de intepaturi peste tot de la analize si cu perfuzii, cu asistentele doctorii si infirmierele care te intorc de pe o parte pe alta, cu un grad mare de indiferenta, mai mult pregatindu-te pentru ora de vizita a "apartinatorilor" ca sa faca o prezentare cat mai frumoasa, asteptand-umi sfarsitul inevitabil. Asa o situatie poate dura saptamani, luni,... Poate voi avea norocul sa am o moarte mai OK, ca frumoasa n-am cum sa zic, dar nu e exclus si asa ceva cum am descris mai sus. Nu-mi fac probleme. Daca va fi asa rau ca mai sus, voi trai pana la capat. Oricum nu voi avea ce face. Voi fi legat de pat. Va fi bine, numai eu voi suferi, iar restul vor fi fericiti pana cand unii dintre ei va pati acelasi lucru. Daca mai si credem in forte divine, vom fi convinsi ca meritam si ca vom ajunge in rai. Daca voi fi intr-o asemenea situatie, asta-mi va fi norocul si nu voi cere nici un ajutor in sensul de a fi eutanasiat. Imi pasa mai putin de ce se va intampla cu corpul meu dupa moarte. As fi vrut In concluzie, mergem inainte ca e bine.
"Cum credeti ca e mai bine pentru o persoana care nu doreste sa mai traiasca:"
De unde să știu eu cum e mai bine pentru o persoana care nu doreste sa mai traiasca?
"a) sa fie ajutata sa faca acest lucru in conditii OK sau"
Să fie ajutată să ce, să nu mai trăiască?
Eu când mă gândesc la sinucigași, primul gând care îmi trece prin minte sunt cei care o fac sau plănuiesc să renunțe la viața lor fiindcă s-au despărțit de persoana iubită, detest aceste persoane, las în urmă oameni îndurerați și traumatizați pe viață din cauza deciziilor lor.
Mi se pare absurd din două motive, persoana iubită nu-i v-a păsa și își v-a vedea în continuare de viață sau va fi traumatizat/ă la fel ca părinții, și al doilea motiv, faptul că se gândea decât la el/ea și nu se gândeau la consecințele după moartea lor.
Însă simpatizez cu cei care chiar nu au pe nimeni de partea lor pe lumea asta și care au trecut prin multe, aș face tot ce îmi este în putere să-i opresc dacă e cineva drag mie, dar dacă nu funcționează orice aș face nu aș avea încotro și le-aș respecta decizia...
Foarte corect ai spus. Cand stii ca sunt oameni care tin la tine si ar suferi daca ai lua o asemenea decizie, cu siguranta nu trebuie sa faci asa ceva. Pentru cine nu mai are pe nimeni sau care are zilele numarate, e intr-un fel acceptabila decizia.
Bineinteles daca un om doreste sa nu mai traiasca e clar ca are o suferinta. Boli psihice si in acelasi timp si fizice pe care nu le mai poate suporta omul si vrea sa scape de toate acele griji luandu-si viata. Sunt de acord cu varianta a). Nu trebuie nimic fortat pe lumea asta, oricum omul isi poate imbunatatii psihicul prin sprijin medical. Sinuciderea se considera un fapt pe care omul cu adevarat in interiorul lui nu doreste asa ceva, dar este sub acea influenta psihica negativa (ma gandesc eu).
Corect, asa. Daca omul nu mai are solutii pentru problemele lui, fie ca nu le vede, fie ca nu exista solutii se gandeste si la sinucidere. Daca e bolnav psihic, atunci e clar ca solutia lui nu e buna. Daca insa omul e lucid si evaluaza corect situatia, atunci zic eu ca trebuie ajutat, chiar daca nu ni se pare firesc sa-i dam un asemenea ajutor.
Buna seara,
Acest subiect este un subiect delicat din cauza faptului ca nu este discutat foarte des si necesita totusi o atentie aparte. Daca acea persoana prezinta o anumita dorinta de a isi :incheia" viata, se poate duce la un psiholog ( o persoana abilitata ce te poate ajuta in gestionarea vietii intr-un mod mai placut acelei persoane) si va putea gestiona viata. Daca acea persoana tot doreste sa isi incheie viata, va putea face acest lucru prin faptul ca se va schimba radical si va avea o viata schimbata. Este un subiect delicat dar daca persoana are vointa se poate duce la un psiholog si 100% va cel mai fericit.
Corect. Daca e ceva ce poate fi schimbat de psiholog, e necesar ca persoana in cauza sa fie consiliata de un psiholog.
Nu este neaparat necesar. Chiar daca este o situatia dificila, persoana aceea poate sa intre in legatura cu un psiholog doar prin vointa sa, nu fiindca este necesar. Totul este bine sa vina din noi.
Cand esti intr-o asemenea situatie, psihologul nu are ca sa-ti faca, doar sa-ti spuna povesti. Aceea nu mai este viata ca sa zici ca asculti 2 -3 povesti de la psiholog si ai rezolvat problema. Sunt situatii in care nu faci nimic oricata vointa ai avea. La acele situatii fac referire in intrebare.
Psihologul iti da o perspectiva noua, mereu e bine sa te sfatuiesti cu cineva, mai ales ca acela este profesionist.Dar e alegerea ta sa faci cum consideri tu.