In primul rand nu tu vinzi apartamentul, daca este al parintilor.
In al doilea rand raspunsul depinde de cat mai ai de plata din credit si daca poprirea pe salariu asigura plata cam la acelasi nivel cu rata ce o aveai de platit. Daca se asigura astfel plata nu o sa-ti execute silit garsoniera. Daca nu se asigura astfel plata banca poate cere si executarea silita a garsonierei.
Bună.
Dacă apartamentul este proprietatea părinților, tu NU poți vinde, ci părinții.
Banca te poate executa silit cu luarea unui imobil dacă nu se mai face poprire pe statul de plată.
Pa, pa.
Multumesc pentru raspunsuri.Nu EU vreau sa vand apartamentul, ci normal parintii, doar imi faceam o idee la ce s-ar putea intampla daca ei vand si iau ceva pe numele meu.Ideea e ca platisem 3 ani fara penalizari, dar, odata cu criza mi-au marit dobanda de doua ori intr-o luna, fara sa fiu anuntat macar si am decis sa nu le mai dau niciun leu (ajunsesem de la 5, 5 milioane lunar la 7, 2, avand un salariu de 15 mil(mentionez ca am luat un credit de nevoi personale(doar cu buletinul-cum se dadea inainte-fara sa girez cu nimic) in lei, echivalent a 10 mii de euro-pe 10 ani(in 2007 erau 315 milioane).
Daca parintii tai inca traiesc, cel mai bine nu te-ai complica cu astfel de miscari. Cu cit ai mai putine bunuri/venituri in nume propriu, cu atit mai putine cai de a te executa are banca. Nu o zic in sensul de a da un sfat cum sa le tragi teapa, ci cum sa fii cit mai protejat de abuzuri. Stii cum e cu bancile, cind le-o tragi tu e penal, cind te lasa ei in drum desi s-ar fi putut altfel sau a fost o greseala, nici macar un "ne pare rau pentru eroare" nu auzi...
Scuze pentru double post, revin cu o completare: fostii proprietari ai apartamentului pe care l-am cumparat in 2003 facusera imprumut de la banca pentru a isi plati datoriile la asociatie. Nu girasera cu apartamentul, sotia proprietarului era salariata de o perioada destul de mare si cred ca si-a facut credit de nevoi personale. Dupa ce m-am instalat bine mersi, am primit vreo 2 plicuri si vizite de la un recuperator. I-am aratat frumos actele si i-am explicat ca oamenii s-au mutat la tara, sa se duca sa ii caute pe acolo. Resptivii nu isi schimbasera nici unul datele din buletin, ca si cu armata l-au cautat pe baiatul lor cel mare tot pe la mine. Intr-un tirziu, banca banuiesc ca a renuntat, nu sint prea capabili recuperatorii astia, la fel a patit si un amic cu datoriile fostilor proprietari, se tot schimbau recuperatorii, asta le tot zicea ca nu stau aia acolo, le arata acte, veneau altii, ii mai trimiteau si somatii de-aiurea in posta, asta pina s-a dus la banca si i-a luat tare pe aia de s-au linistit.