S-o luam cu inceputul. Cand iei bani de la camatar, exista o relatie bilaterala, intre tine si camatar. Cand iei bani de la banca, la fel, exista o relatie bilaterala intre tine si banca. Pana aici, totul bine.
Doar ca asa i se pare omului de rand, ca ar fi doar o relatie bilaterala intre ei. Pe cand de fapt, mai intervine un actor care are un interes in afacerea voastra. Si anume statul. Se spune ca este de datoria statului, prin prezenta lui in viata economica, sa apere interesele partilor si sa intervina in relatiile de schimb, astfel incat aceste afaceri sa fie in legalitate, corecte, juste, lipsite de coruptie (eh... 1) si de asemenea, prin interventia lui in acea afacere incheiata, sa pretinda si o parte monetara, care sa contribuie la formarea bugetului public. Adica prelevarea de taxe si impozite din afacerile cetatenilor. Fonduri pe care statul le intoarce inapoi in societate pentru a indeplini nevoile comunitatii (eh... 2).
De ce este ilegal să fii cămătar?
Ce e un camatar? O persoana care imprumuta bani. In conceptia statului, camatarul e privit ca ilegal fiindca nu e inregistrat la stat si nu plateste impozite si taxe. Adica face o afacere la negru in care invarte banii, iar statul nu poate lua impozit din afacerea lui. Se considera ca fiind economie subterana.
Bancile nu sunt privite drept camatari, desi si ele imprumuta bani oamenilor. Nu sunt privite ca ilegale, pentru ca ele sunt inregistrate la stat si platesc impozit. Iar cand ii dai si statului o parte din banii pe care i-ai facut din afacere, statul tace. Ele mai sunt in legaliate pentru ca au trecut de niste standarde foarte riguroase impuse de BNR cu privire la un capital minim initial si alte cerinte foarte stricte pe care trebuie sa le respecte o banca, pentru a fi sigura in ochii clientilor.
Mai mult, orice banca sau orice institutie financiara-nebancara poate pretinde ce dobanda vrea, iar statul nu poate interveni sa o scada, fiindca suntem intr-o economie de piata, in care preturile sunt libere. Ce inseamna ca preturile sunt libere? Adica ele pot creste sau scadea, in functie de cerere si oferta, fara sa le poata fixa statul. Iar dobanda este si ea un pret. Pret stabilit de banca. Accepti dobanda, bine, nu vrei sa accepti dobanda, pleci, n-ai ce face.
La fel, si camatarul pretinde ce dobanda vrea el. Insa, pe camatar staul il poate vana (fiindca lucreaza ilegal), dar pe banci nu (fiindca sunt inregistrate la stat si cotizeaza). Deci ceea ce intrebi tu aduce mai mult referire la etica. Este etic ce face camatarul ca pretinde ce dobanzi vrea el? Dar bancile? Este etic sa pretinda ce dobanzi vor ele? De ce bancile pot sa puna ce dobanzi vor ele si nu sunt urmarite de stat, dar camatarii nu? Ei bine, aflam din asta ca statului nu ii pasa de etica. Ci doar de interesul lui economic din afacerea asta. Asadar, atata timp cat lucreaza in legalitate si cotizeaza, bancile pot imprumuta la ce dobanzi vor ele, insa camatarii nu. Trist, dar asta-i realitatea.
La fel si cu prostitutia.
Este ea etica? Nu.
Este ea ilegala acum? Da.
Ar putea deveni legala? Da, daca vor cotiza la stat cu o parte din banii produsi.
Ar deveni ea etica, daca intre timp ar deveni si legala? Tot nu.
Bancile le platesti ca sa aiba grija de banii tai si iti ofera o dobanda din care isi platesc Angajatii, Cheltuielile si taxele la stat si din ce mai ramane, in buzunarul lor.
De asemenea bancile nu ameninta cu moartea, dau focla casa, agreseaza rudele datornicului, sau datornicul sa se trezeasca cu un cutit in corp de la o datorie.
Ca imprumuti pe cineva si ii ceri inapoi niste bani in plus aia e o combinatie a ta, pe care tu stii daca mai vezi sau nu banii, dar camataria e o infractiune.
Este foarte simplu:
-O persoana fizica nu are dreptul sa practice imprumuturile ca activitate, nefiind banca sau IFN, astfel ca veniturile (dobanda) nu sunt fiscalizate si comite evaziune fiscala.
-Bancile au acest drept, fiind prevazut in obiectul lor de activitate si veniturile lor sunt fiscalizate.