Te-am mai intrebat eu, dar nu mi-ai raspuns: De ce nu te muti tu in Coreea de Nord, daca tarile civilizate ti se par atat de respingatoare?
Du-te baietica si locuieste in lagar, ce-ti trebuie tie cladiri istorice, restaurante si oameni care stiu sa-si traiasca viata?
Ia zi cinstit acum, cate tari civilizate ai vizitat in viata ta, de esti atat de expert?
Pai si ce e vina lor ca suntem romani? Normal ca se feresc de noi la ce reputatie de rahat avem.
Ori esti troll, ori bati campii la toate capitolele
salariu minim pe economie 1500eu si la Lidl aceleasi preturi ca in Romania, dar tie ti se pare ca:
"Sa nu Mai zic de preturile magazinelor arhi piperate chiar si pentru salariile lor"
eu sper ca esti trol, nu handicapat mintal, doar sper
Soluția ar fi să mergem toți să stăm 1 an într-o țară vestică, sau mai multe, și să tragem concluziile. Dar nu pentru muncă, presupui că ai 100.000€ la tine, din oficiu. Dacă muncești, e ceva în plus, nu o necesitate. După experimentul ăsta am putea în cunoștință de cauză să spunem că e așa și pe dincolo. Mulți dintre cei care subestimează România și ridică în slăvi țarile de vest se vor mai răzgândi, iar cei care laudă prea mult țara, iar se vor mai răzgândi. Vom ajunge toți la o concluzie asemănătoare : Nu averea, ci liniștea colibei tale te face fericit. Iar liniștea asta o poți avea oriunde pe glob dacă întâlnești persoanele potrivite și dacă tu însuți ești o persoană calmă și detașată. Pentru unii liniștea asta e într-un sat românesc, pentru alții e în Bruxelles, depinde de personalitatea fiecăruia și spre ce tinde. Mărturisesc, pentru mine cea mai mare barieră este limba. Știu engleză bine, o folosesc zi de zi, mai ales în scris, iar vorbitorii de engleză spun că sunt fluent. Totuși tot nu mă văd trăind vorbind doar engleza(sau altă limbă pe care o știu și mai puțin). Eu mă bazez mult pe cuvinte și comunicare și mi-ar fi foarte frustrat să nu le pot folosi la capacitate maximă. În plus, de cele mai multe ori situația va fi că ești de exemplu în danemarca să zicem, tu nu vorbești daneza, vorbești engleza, iar danezul vorbește tot engleza. Niciunul deci nu vorbiți la perfecție și nu cunoașteți limba natală a celuilalt. Este ok în majoritatea cazurilor, dar pentru mine cel puțin la un moment dat ar fi o problemă. Mi-ar plăcea totuși să fac experimentul ăsta, și chiar am în plan, deoarece vreau să învăț din mentalitățile oamenilor și de asemenea mă interesează cultura și geografia(să pot să ma uit pe o poză și să zic, uite, asta e Finlanda). În concluzie, eu cel puțin nu m-aș vedea trăind pentru tot restul vieții în altă țară, dar îmi surâde gândul a merge în recunoaștere.
"Eu mă bazez mult pe cuvinte și comunicare și mi-ar fi foarte frustrat..."
Unele din situaţiile frustrante care apar, fiind în Anglia sau SUA, să zicem, vor fi atunci când se spun glume, bancuri, expresii, cuvinte cu două înţelesuri; când ăia nu vorbesc o engleză literară, ci jargon, dialecte locale; dacă mai vorbesc şi repede... Tu care ai învăţat engleza din cărţi sau de pe Youtube, îţi dai seama cum te vei simţi. Cu atât mai frustrant în Danemarca.
Exact. Hai că în engleză mai știu, vorbind cu lumea. Dar cineva care știe engleză doar de la școală nu are nicio idee de glume și jargoane. O limbă eu consider că o știi cu adevărat abia atunci când poți pricepe bancurile și râde la ele. Iar asta e foarte foarte greu.
Unii romani sunt atat de marlani incat nimeni, dar absolut nimeni din lumea toata, nu doar din Europa, nu-i poate egala!
Asa ca mai bine du-te la culcare, frate, si revino pe forum cand ai ceva serios de spus.
Nimeni nu pleacă de buna voie din țara lui ori unde ai pleca ca acasă nu este nica ieri
Uni sunt nevoiți sa plece pentru munca nu este ca au ales iei asta
Mie Romania mi se pare cea mai buna tara din toate punctele de vedere.Am calatorit in zeci de tari de pe 3 continente, din diverse motive (munca/serviciu, proiecte, vacante etc.) si cu toate ca imi place sa cunosc locuri noi, pentru a trai propriu-zis intr-un loc, nu cred ca exista un loc mai bun decat Romania.Din absolut toate punctele de vedere fara exceptii.
Desigur ca foarte multi vor vrea sa ma contrazica, dar fiecare cu parerea sa.
Acum fiecare cu propriile conceptii si viziuni.Este si usor si greu in acelasi timp sa ii inteleg dar cel mai urat imi este de cei care "isi uita limba". Pleaca in Italia, Spania si cand se intorc in vacante, vorbesc jumatate in limba romana cu dezacorduri si jumatate in limba italiana/spaniola pe care o pocesc.