| Lalu_Maria-Alexandra_1988 a întrebat:

Salut,TPU! Sunt foarte ingrijorata si am o intrebare.
O colega ma acuza ca i-as fi spart eu telefonul,deoarece la inceputul clasei mi-a umblat in telefon sa imi verifice mesajele si eu stiam acest lucru si la nervi i-am trimis un mesaj cum ca eu sper ca ea sa moara. Tin sa spun ca eu nu am umblat niciodata cu telefonul ei. I-am spus mamei acest lucru,iar ea a decis sa o sune pe diriginta pentru ca si ea stia ce eu nu as fi in stare de asa ceva. Diriginta i-a spus ca prin mesajul pe care i l-am trimis eu si anume,,Stiu ca mi-ai umblat in telefon, sper sa mori" arat ca eu o urasc de moarte si ca ii vreau raul, ceea ce nu e adevarat si acel mesaj l-am trimis la nervi, considerandu-l destul de banal deoarece la 12 ani nu iti poti dori cu adevarat moartea sau raul cuiva. Dar diriginta, aparent crede ca noi suntem adulti si ca ceea ce spunem noi spunem din inima si a zis ca marti ne cheama pe amandoua sa rezolvam problema. Ideea e ca eu nu am pus mana niciodata pe telefonul ei dar diriginta zice ca unii copii sustin ca m-au vazut umbland in telefonul ei de mai multe ori, ceea ce nu este adevarat.Am aflat ca mama ei l-a rugat pe director sa descopere cine e vinovatul.
De aici vin si argumenele mele contra acestor acuzatii:
La inceputul clasei prietena mea cea mai buna(x) mi-a zis ca fata aceea(u)(care tin sa mentionez ca era o colega noua) nu ma suporta. Eu am fost cumva afectata de faptul ca ea nu ma suporta fara macar sa ma cunoasca si m-am cam suparat. Dupa cateva saptamani, iesind in pauza, mi-am lasat telefonul la banca mea. Intorcandu-ma si dorind sa ma uit pe el am observat ca nu il mai gasesc! Am intrebat mai multi copii daca mi-au vazut telefonul, dar nimeni nu a zis nimic. Dupa cateva minute bune de cautat, U a venit la mine cu telefonul in mana zicand ca l-a gasit la un baiat si ca i l-a luat din mana ca sa mi-l dea mie,dar imediat dupa a zis ca l-a gasit pe jos si ca l-a luat ca sa nu calce altcineva pe el. Cele doua argumente nu aveau nici cea mai mica legatura, asa ca am dedus ca ma minte,iar pe fata ei se vedea acest lucru(se balbaia,nu se uita in ochii mei,etc). Eu am zis doar ok,in fine, si i l-am luat din mana,nevoind sa incep o cearta. Dar faptul ca mi-a luat telefonl dupa ce ca nu ma suporta fara sa ma cunoasca mi-a pus capac, asa ca am hotarat ca trebuie sa ii arat cumva faptul ca sunt suparata pe ea. Am decis sa nu decurg la fapte, asa ca i-am trimis un mesaj:Stiu ca tu mi-ai luat telefonul,sper sa mori. Toate bune si frumoase. Tin sa spun ca in acel timp eram certata si cu cea mai buna prietena a lui U (i). Dupa excursia care a avut loc in scoala altfel m-am impacat cu I si am crezut ca daca m-am impacat cu I m-am impacat si cu U, asa ca nu mai eram suparata pe ea si am sters acel mesaj(cel putin asa imi amintesc eu). Cand a fost ziua lui U, m-am dus la ea, i-am zis lma, am vb cu ea,parea ca au trecut acele conflicte. Dar,la un timp dupa asta, am afla ca i-a fost spart telefonul lui U, (in forma de cerc si cica avea urme de compas), asa ca a crezut ca de la o scapatura pe jos nu s-ar putea sparge atat de grav si a considerat ca singurul mod in care se putea sparge era sa i-l sparga cineva. Si a stat ea sa se gandeasca cine si a ajuns sa dea vina pe mine. Inainte de a observa ca telefonul i-a fost spart, doi colegi de-ai nostri i-au luat telefonul si alergau cu el, iar ea il tot lua din mana. Intrand in clasa, a venit I la mine si m-a intrebat daca i-am spart eu telefonul. Eu i-am raspuns sincer ca nu,apoi au venit aproape toti colegiii sa ma intrebe iar eu le-am zis ca nu. Intre timp am aflat ca U o sunase pe diriginta si ii spusese ca i l-a spart. Ea nu a crezut ca eu i l-am spart, pana cand i-a aratat acel mesaj. Acel mesaj i l-am trimis la nervi si imi pare rau ca i l-am trimis dar dupa acest mesaj (au durat cam doua luni de atunci) e normal sa imi treaca supararea. Fiind atunci nervoasa m-as fi dus imedit sa ii sparg telefonul, nu as fi asteptat doua luni de zile, dar eu am ales ca cea mai PUTIN grava metoda era sa ii trimit un mesaj. De o saptama tot sunt agasata de colegi cu intrebari de genul; Tu i-ai spart telefonui lui U? Sau de ce i-ai spart telefonul? Si fiind deja depasita de situatie raspunzand la fiecare mesaj in parte pentru a-mi lua apararea, am rugat-o pe mama sa o sune pe dna diriginta pentru a se rezolva situatia. Dna diriginta i-a spus ca acea fata a venit cu mesajul si ca o crede pe ea deoarece prin acel mesaj afirm ca ii doresc raul. Dar, frate, toti trimitem mesaje de genul cate-o data. Cum ar fi sper sa moara... deoarece sta cu crush, sau imi vine sa ii tai capul lui... Dar noi fiind copii nu le spunem cu rautate sau cu sinceritate ci doar de dragul de a le spune.
Cat de convingatoare pot fi daca o sa ii spun dnei toate aceste argumente si ce se intampla daca nu o sa o conving? Dau funda.
P.S ce ar mai trebui sa fac ca sa nu se mai dea vina pe mine degeaba dat fiind faptul ca sunt nevinovata?

Răspuns Câştigător
Ioandelasal
| Ioandelasal a răspuns:

Daca nu l-ai spart tu atunci n-ai de ce sa-ti faci probleme, nu tu trebuie sa dovedesti ca nu l-ai spart, cea care te acuza trebuie sa dovedeasca faptul ca tu l-ai spart.
N-ai ce face altceva decat sa-i spui dirigintei adevarul, fara sa te complici, si ar trebui sa te creada.

2 răspunsuri:
Bula
| Bula a răspuns:

Bla-bla-bla...
Va amenintati cu moartea pentru un telefon? laughing
Pune-ti parola pe telefon si nu se mai poate uita printre mesaje tongue

La director incercati sa va impacati. E rusinos sa va certati pentru nimicuri!
Poate veni oricand vremea cand veti avea nevoie de ajutorul celeilalte, si atunci ce veti face?

| xerxes1 a răspuns:

De ce i-ai spart telefonul fetei?
rolling on the floor