Excelent articol. Bine scris şi la obiect, felicitări pentru postare!
România şi-a bătut joc de potenţialul imens agricol încă de pe vremea lui Ceauşescu ( nu ca dotare minimă ), mâna de muncă fiind orientată spre industrie iar agricultura fiind lăsată pe mâna bătrânilor, elevilor şi soldaţilor. După revoluţie statul democraţiei originale a lăsat fără piaţă de desfacere ţăranul român preferând să importe ( pentru comision, desigur ) cereale tocmai din America. Tăranul nu a mai înregistrat profit ani la rând încet dar sigur renunţând la această ocupaţie în favoarea altor ocupaţii aducătoare de profit.
S-a fost ajuns de disperare ( câţiva ani în urmă ) ca porumbul ( de foarte bună calitate dar fără cumpărători ) să fie cedat centralelor termice pe post de combustibil. Legat de acest lucru a fost şi un reportaj televizat.
Rămâi interzis în faţa acestor lucruri contradictorii şi fără sens : ţară cu un pământ foarte bun pentru agricultură dublat de o climă propice producţiei cerealiere şi creşterii animalelor să stea cu frica în spate pe tema penuriei alimentare.
Nu se poate! Sârbii au rezistat embargoului total pe o perioadă de 8-9ani tocmai dezvoltării agricole pe care o au şi de care a avut grijă răposatul Tito ( comunist şi el dar mai vizionar decât alţii ), noi cam cât am putea rezista?
Apropo, am aşteptat din partea ta să postezi ceva despre aniversarea Pieţii Revoluţiei şi golaniadă. Au fost şi ei tineri ca şi noi, plini de idealuri înalte şi curăţenie morală recompensaţi din plin cu lovituri de ciomege, schilodiri şi moarte. Dacă ar fi reuşit alta ar fi fost soarta României şi implicit a noastră.
Arthur - daca ai sugestii de articole (ideal ar fi creatii proprii - vad ca stii sa scrii foarte bine) as fi incantat sa te avem colaborator.
Mulţumesc pentru apreciere calule, aceeaşi consideraţie şi din partea mea pentru voi şi ceea ce faceţi!
Mă onorează invitaţia şi promit că o să mă gândesc serios la o eventuală colaborare.
Mult succes!