Se poate clasa un dosar penal la sfârșitul anului...(de conducere fără permis pe drum comunal) neavând antecedente?

Asta am gasit eu
CAPITOLUL II
Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice
Art. 335

Conducerea unui vehicul fără permis de conducere

(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana care încredinţează un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care ştie că se află în una dintre situaţiile prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) sau sub influenţa alcoolului ori a unor substanţe psihoactive

Dosarele sunt clasate cand sunt terminate si nu sunt probe suficiente de trimitere in judecata.
Pedeapsa pentru aceasta fapta este cu inchisoare sau cu amenda, deci nu se poate clasa decat daca intervine gratierea.
Practica judiciara prevede urmatoarele: daca cei care au condus un autovehicul pe drumurile publice fara a poseda permis de conducere si sunt la prima abatere, ne mai avand legatura cu legea penala, judecatorii vor opta pentru pedeapsa cu suspendare.
Codul rutier nu specifica decat categoria de drum public. Daca acel drum este deschis circulatiei publice cu orice vehicul (inclusiv carute ) si a pietonilor, acela este drum public.

Nu se poate clasa dar poate sa iti dea renuntare

Clasarea se poate dispune numai in cazurile prevazute la art.16 Cod procedura penala, citez:
"ART. 16.Cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale  
(1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:  
a) fapta nu există;  
b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;  
c) nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea;  
d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;  
e)lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;
f)a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;
g)a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii;
h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;  
i) există autoritate de lucru judecat;  
j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii."
In cazul expus se poate dispune renuntarea la urmarirea penala, citez:
"ART. 318.Renunţarea la urmărire penală  
(1)În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală când constată că nu există un interes public în urmărirea faptei.
(2) Interesul public se analizează în raport cu:  
a) conţinutul faptei şi împrejurările concrete de săvârşire a faptei;  
b) modul şi mijloacele de săvârşire a faptei;  
c) scopul urmărit;  
d) urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii;  
e)eforturile organelor de urmărire penală necesare pentru desfăşurarea procesului penal prin raportare la gravitatea faptei şi la timpul scurs de la data săvârşirii acesteia;
f) atitudinea procesuală a persoanei vătămate;  
g)existenţa unei disproporţii vădite între cheltuielile pe care le-ar implica desfăşurarea procesului penal şi gravitatea urmărilor produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii.
(3)Când autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute în vedere şi persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, atitudinea suspectului sau a inculpatului după săvârşirea infracţiunii şi eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii."