Se spune ca fericirea unuia e nenorocirea celorlalti. Ati risca sa fiti fericiti pentru a-i face pe altii nefericiti?

Bună.
Sunt de caracter, nu jigodie!
Pa, pa.

Eu aş risca (şi risc) orice ca să fiu eu fericit. De alţii? Nici că putea să-mi pese prea tare.
Respect drepturile omului dar acolo nu e stipulat că trebuie să mă ocup eu de fericirea individuală a cuiva aşa că... nu mersi! Eu contez pentru mine şi atât. Bine-ar fi ca şi tu să contezi pentru tine!

Bine-ai venit în secolul XXI.

Stii cum e "Trec peste tine daca nu am incotro "
Dar acum depinde de cat rau as face. Daca ar fi ceva minor as face-o. Fericirea mea e mai importanta decat a celorlalti dar daca e posibil ca toata lumea sa fie multumita e foarte bine asa.

Situatia ideala e cea in care toata lumea are de castigat. Cand eu sunt singurul care castiga, macar sa nu piarda ceilalti nimic. Dar atunci cand fericirea mea se cladeste pe nefericirea altora, nu prea e in regula.

Bineînteles că nu, dar în viaţă nu rişti, nu câştigi

Indirect toată fericirea unora este bazată pe nenorocirea altora în aşa fel încât niciunul nu este "legal" învinuit. Moral însă este alceva.

Eu una, nu as risca pentru nimeni, nimic! Poate ar exista o persoana, si anume mama, pentru care intr-adevar m-as sacrifica. Nu caut deloc, sa fac pe altii nefericiti, chiar nu imi pasa, ce as castiga? As risca totul, pentru mine, sa-mi fie bine mereu, nici pentru mine nu se speteste nimeni, deci...

Toti facem asta chiar daca de multe ori nu constientizam. Mai exista si exceptia de la regula, cand fericirea inseamna a face pe ceilalti fericiti.

Depinde pe cine fac nefericit.

Nu,nu asi risca, dar asi incerca sa le explic ca asa e mai bine pentru mine si ca ar trebui sa ma inteleaga

Nu!

As risca sa fiu fericit eu! Cat despre ceilalti nu ma intereseaza. Fiecare isi traieste viata cum si-o face

Oare exista fericire in acest context?