Sunt într-o situație la locul de muncă, un hypermarket. Se apropie ziua de inventar și se cere să stăm peste program, atât schimbul 1, cât și schimbul 2, poate chiar și schimbul 3, continuu. Motivele implicate sunt că nu are cine altcineva, nu este timp și că este responsabilitatea noastră de a realiza inventarul. În caz contrar, se poate concluziona prin desfacerea contractului de muncă; sau fiind merchandiser, mi-ar interzice să mai lucrez în acel magazin dacă nu fac ce mi se cere.

Ce bază legală au de a impune această regulă?
În caz "fericit", aș continua la acel loc de muncă, dar refuzul participării la acele ture de schimb, atrage ura din partea celorlalți.

Angajatorul poate solicita angajatilor sa faca ore suplimentare, atunci cand este nevoie, dar acestea trebuie compensate cu timp liber sau platite, daca nu este posibila compensarea.
Conform Codului muncii, citez:
"ART.114.(1) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.
(2) Prin excepţie, durata timpului de muncă, ce include şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 4 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.
(3) Pentru anumite activităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă respectiv, perioade de referinţă mai mari de 4 luni, dar care să nu depăşească 6 luni.
ART.122.(1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia.
(2) În aceste condiţii salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
(3) În perioadele de reducere a activităţii angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere plătite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12 luni.
ART.123.(1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
(2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condiţiile prevăzute la alin. (1), se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază."