Nu intrebarea ma deranjeaza, ci tonul cu care e, de obicei, pusa. Unul tendentios adoptat de -hai sa le zicem- credinciosi. Ton care arata o nerabdare maxima sa-ti arate ei care e drumul cel drept, eventual sa te duca de manuta pe drumul cu pricina, iar, daca refuzi, chiar politicos, nicio problema; sunt gata sa te duca in catuse pe drumul mantuirii.
Este foarte adevarat ca am intalnit multi credinciosi, cu capul pe umeri si mintea deschisa, oameni care sunt capabili sa inteleaga faptul ca fiecare e liber sa aiba propriile convingeri si pareri, oameni care nu se simt neaparat datori sa converteasca pe cineva. Dar, sunt atat de rari!
Ma deranjeaza doar in sensul in care sunt combatut de un ateu sau de un indoctrinat. Atunci cand vezi cu ardoare ca iti sunt vandute somnifere e normal sa te superi.
Nu ma deranjeaza cand sunt intrebat de ce nu cred ci doar insistenta de a ma face sa cred mai ales acelor credinciosi habotnici care am ajuns sa cred ca astia chiar nu stiu nici ei de ce cred si cred ca nu sunt in stare sa faca un pas fara doctrina.In schimb sunt credinciosi care au credinta in ei si poarta in sufletul lor pilda sanatoasa din biblie, sunt toleranti si deschisi la dialog.Chestiunea cu "Arza-v-ar focurile iadului de necredinciosi" tine de prima categorie.
Cand ma intreaba eu le spun direct ca sunt bisexual si ii intreb daca nu vor un menage a trois;
Off...Deja ma doare capu.
Te referi in special la mine cu intrebarea asta nu? Ca eu sunt una din cei care au spus sa termini cu intrebarile astea.Iti mai spun odata [Iarta-ma daca te-am deranjat atat de tare cu ce am spus]Dar e absolut normal sa ma supar.Noi am inteles ca tu nu esti credincios si ca ai vrea sa ne deschizi ochii. Dar unii dintre noi[ Fac si eu parte din ei] credem in existenta lui Dumnezeu si orice ai spune tu, noi tot pe a noastra o tinem! Aici sunu parerei impartite. Unii cred alti nu.
Pe mine nu ma deranjaza daca ne ceri parerea dar ma deranjeaza felul tau de a pune o intrebare! E ca si cand ai spune ca noi suntem prosti si tu destept!
Noi cu parerea noastra, tu cu parerea ta...
Prostia e la ordinea zilei! Pui intrebarea asta de sute de mii de ori sub alte forme, dar acelasi inteles...nu ai cu cine sa vb pe tema asta incontinuu? iti dau un sfat :ia-ti un caine si el va fi de acord cu tot ce spui u! altceva in capusorul u nu ai? sau ti s-a parut ca intrebarea asta pare cea mai profunda si prinde la lume ca sa fii bagat/a in seama?
Pe mine, una, nu ma deranjeaza daca sunt intrebata daca cred sau nu cred.Problema este alta:unii, daca le spui ca crezi, te considera sau chiar prost, iar daca nu crezi, unii te considera, probabil, un om rau, ignorant, numai ei stiu.Probabil ca asta e si motivul pentru care chestiunea opiniei sau apartenentei religioase e o chestiune intima.Si,te rog frumos, fara blesteme, caci suntem oameni civilizati, cred eu! Asta e specific oamenilor cu foarte putina carte, sau chiar fara carte. Fara suparare!
BRO-dau funda la Kg&fac experti la gramada free:Sunt trei categorii de credinciosi. Cele doua pe care le-ai mentionat tu, iar cea de a treia, este alcatuita din oameni carora efectiv le place sa vorbeasca oamenilor despre Dumnezeu, si le place sa-si exprime deschis sentimentele de orice fel.Asta nu inseamna ca vor sa faca circ din crezul lor sau sa le impuna celorlalti sa gandeasca le fel ca ei.Asa ca hai sa nu confundam lucrurile, si sa nu bagam toti oamenii in aceeasi oala! Ca nu e cazul.
Nu sunt miscata deloc de acest gen de intrebari. Cred in religie, dar cu o anumita limita. Am si multe retineri ce ma face sa nu cred. Oricum, nimeni nu cred ca e in stare sa creada cu adevarat in religie. E ceva ce ne depaseste mult si pe astfel de vremuri e destul de dificil sa crezi in ceva nu ai vazut, atins, simtit.
Mie mi se pare ca religia e pentru a face ordine si ai face constienti pe oameni de bine si de rau. Sa nu uitam ca inainte nu exista politie. Politia din vremea aceea era condusa de religie, Marii Preoti luau decizii si pedepseau pe cei necuviinciosi. Ar fi un fel de intimidare pentru a pastra linistea si ordinea pe glob. Desi sunt multe religii pe glob, fiecare fiind diferita si avand alte personaje, unii sunt atat de confuzi incat prefera sa nu mai creada in nimic pentru ca e mai simplu si mai la indemana!
Nop. Ateii nu sint prea deranjati. Dar nici credinciosii nu sint deranjati. De altfel majoritatea credinciosilor abia asteapta sa fie deschis subiectul ca sa poata arata in gura mare cit sint ei de credinciosi. Si Doamne fereste sa spui ca ceva din spusele "credinciosului" nu prea are logica. Iti crapa capul pe loc. Sigur, aici e vorba de doua categorii de credinciosi. Habotnicii si pseudocredinciosii. Habotnicii traiesc deja in alta lume, una proiectata de artizanul cultului respectiv. Astia sint irecuperabili. Pseudocredinciosii sint insa lichelele care in biserica pozeaza in oameni piosi, iar pe strada te scuipa si te injura (asta in cel mai fericit caz, daca nu cumva dau cu masina peste tine). A treia categorie de credinciosi, cea mai putin numeroasa, este cea a oamenilor care cred cu adevarat dar nu se manifesta agresiv. De altfel nu se manifesta deloc. Ei isi poarta credinta in suflet si traiesc conform convingerilor lor fara sa impuna celorlati sa-i urmeze si fara sa faca circ din crezul lor. Intind o mina de ajutor fara sa ceara nimic in schimb si-i accepta pe ceilalti, indiferent daca au alte credinte sau nu cred deloc. Dar ei sint putini si imaginea lor o strica pseudocredinciosii.
In articolul 5 aliniatul 6 din legea Cultelor scrie ca este interzisa obligarea persoanelor sa isi mentioneze religia in orice relatie cu statul sau persoane juridice.
De ce au facut asa legea? Este clar, din cauza fanaticilor. Pentru a se evita discriminarile pe baza religioasa s-a introdus aliniatul respectiv.
Cum fanatici religiosi se gasesc o multime, saraci cu duhul iarasi, stiva, persoanele cu creier in cap evita sa-si declare apartenenta chiar si in relatiile particulare...pentru evitarea conflictelor.