Violenta in public este legala? Credeti ca ar fi posibila interzicerea? Dar alte cuvinte ca agresivitate, comportamentul urat negativ, ar putea deveni ilegale? Ce s-ar schimba daca ar fi interzise?

Da asta cu saracii, si bogatii chiar fac ce vor oriunde, ei isi permit avocatii din "priviri". Multumesc pentru raspuns, imi place.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Eu traiesc o mare gluma proasta, de necrezut.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ca nimeni nu vrea sa creada (ca trebuie mai intai sa creada ca sa-i opreasca), si a trebuit sa imi irosesc eu viata mea in asa ceva.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Cum consideri tu, niciodată nu este târziu pentru o schimbare. Dacă așa stă treaba, culcă-te dacă îți este somn, mai vorbim "mâine" .

Răspunde

Raportează

Evaluează

Dar serios ca, mie chiar mi se intampla, dar nu cu mainile (aia e altfel de atingere cu mainile pe la spate), ci cu picioarele si date de fete. Si mie mi se pare ciudat, dar chiar mi s-a intamplat asa ceva. Si am mai vazut batai publice la viata mea, lumea se comporta ciudat.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Dacă ți se întâmplă, fă în așa fel încât să nu mai întâlnești așa ceva.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Pai incercam sa fug de ei, dar s-a ajuns sa ma izolez eu neputand sa ii indepartez. Sunt oameni care vad si se distreaza cand imi face asa, si apoi se joaca de a "credibilitatea" cu mine, dar imi fac si ei. Si apoi cand e vorba de "parat" n-am posibilitatea ca ei deja sunt 3 aliati sa vorbeasca contra mea, deja sunt "blocata" in cercu vicios. Ca timpul trece si se continua ce a inceput in trecut, ce s-a facut si vorbit. Nu se poate rezolva pe moment totul direct, si cand confuzia persista nu se poate rezolva deloc, victima e rezolvata de fiecare data de aceeasi "viespi".

Răspunde

Raportează

Evaluează

Duci o viață de om normal ? Actiunile tale fac parte dintr-o lume "roz"? Adică nu dansezi la bară, nu stai într-un cartier rău famat, nu bagi pe venă etc?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Desigur ca am iesit rareori dinc asa parintilor mei de cand am implinit 18 ani. Si lucrurile astea stranii continui sa le patesc, d esi lumea cica ar fi trebuit sa ma uite hmm? Si nu fac asemenea prostii, abia e am avut vreodata o relatie, mai mult psihologica, virtuala, si obligatii cu baieti care se leaga nu vor sa ma "lase in pace" ca-s singura si nah e libertatea lor asupra mea cand sunt "singura". Si nu am facut niciodata nici o prostie de adult, serios ca traiesc ca un "copil pedepsit", sunt adolescenti mai "in ele" decat mine. Si nu stiu ce e cu cartierul sincer, pentru ca persoanele nu locuiau in zona mea din cate stiam, veneau din alte zone. Pare ca si-au facut ei viata prin jurul meu, izolandu-ma pe mine. DA, genu acela de persoane care apar peste tot unde merg si se leaga de mine cu tot felul de vorbe si comportament straniu. Dar nu le cunosc personal, ci s-ar parea ca persoanele care imi fac "rautati" sunt apropiate de acestia si o duc bine. Desigur ca n-am dat atentie multi ani, nu-i cunosc, semanau dar nah ce sa cred eu? Erau straini de pe strada, si apoi dupa atatia ani au recunoscut ca-s ei au confirmat tot ce mi se intampla stiau, si continuau sa joace asemenea "glume". N-aveam ce sa vorbesc cu cine, deja era tarziu, ei cu cei din jurul meu contra mea. Si chiar nu stiu de ce, pentru ca n-am facut eu absolut nimic, e complicat, da am vorbit cand aveam vreo 13-15 ani cu un strain ne-am jucat de a relatia virtuala, cand au inceput sa se lege de mine, am incetat sa vorbesc cu el din cauza lor, dar ei n-au incetat sa stea in treburile mele, a fost ciudat ca da ma gasisera pe internet conturi mi le aduceau, si e ciudat ca nu avea cums a afle acel cont al meu pe ce site eram ce faceam ca nu am zis la nimeni atunci hmm? Credeam ca erau straini si era ciudat ca se legau de mine pe strada cu ce vorbisem cu acei straini, nu am dat atentie, cand am realizat era prea tarziu deja nu mai aveam nimic in viata. Si da era la mine la liceu sectia de politie exact langa noi, se luau de mine si nu le spuneau nimic, dar cand am icneput sa chiulesc cu motivu ca eram doar vreo 5 elevi la ore, dupa o perioaad de nemrs la liceu se prefaceau ca nu ma cunosteau imi ziceau sa mai vin pe la scoala. Si acum sincer nu m-am itneles cu nimeni, e "bun" il vor toate il au si peste mine cu asemenea comportament, ele ra in plus in locu in care ma aflam, iar eu nu-l cunosc personal, imi repeta in fiecare loc, pana am ramas fara nimic si nimeni si au confirmat ca "da fac asa eu sunt". Cate se spun despre mine, nici macar nu am stat vreodata langa un baiat real, si ei zic asa ceva, si se comporta asa cu mine pe strada. Vai varsta mea sa n-o mentionez, e rusinos. Chiar nu stiu ce am avut, se comporta asa si nu-i dadeam deloc atentie, si tocmai cu mine, fiind prietenu lor care erau "asa" "rele". Da as fi vrut incercam sa traiesc o viata normala, dar prin ei nu s-a putut, decat sa raman cu amintirile astea sa ma simt atat de rau. Nu am ales eu ce fel de oameni sa am in juru meu cums a fiu tratata. Si nici macar nu port genul acela de haine sau sa am asemenea corp, tocmai mie sa-mi faca asa un asemenea baiat in public hmm? Cum trebuia sa reactionez eu la asa ceva cum ma simteam eu? Roseam ma emotionam ma speriam, plangeam, alea ma loveau urlau, ala era pe ele prin calea mea, cararile care treceam eu. Si eu n-aveam o viata normala in cercu lor vicios. Un strain, n-am vorbit niciodata, doar face asa, si vorbeste aiurea, se "plange" de lucruri absurde despre mine, care nu au legatura cu el si nu "exista" pentru mine el, ca asa a ales sa fie o fantoma cu lumea contra mea, asa a ales sa se comporte el cu mine. Si "el" era tot ce aveam in viata, de privit viata lui cum se comporta el, prietenii lui, fiind asa un nimeni care "mananca bataie" sneavand habar ce se intampla, si chiar nu inteleg de ce, e chiar ciudat, obsedat sa stea in treburile mele, cu ochii pe mine la tot ce fac sa se bage sa isi continue dezastrele.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nasol, te înțeleg, sper că o să îți fie mai bine, fii optimistă și uită ceea ce a fost și ia-o de la capăt. Încearcă să te duci la psiholog dacă nu ai făcut-o, consider că o să te ajute.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Consider ca stiu sa fiu psiholog si eu, dar cand e "pe mine" consider ca e uman sa "ma inec". Iar o intalnire cu psiholog "mai tarziu" n-ar fi necesara, ca momentul cand am iesit dinauntru, mi-a trecut. Si nu pot sa dorm, dar ma apuca noaptea.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Hmm, atunci la psihiatru ?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Las- balta cu psihiatru, consider ca joc rol de psiholog pentru cineva care isi bate joc. Voi macar stiti ce este psihiatrul ala sau doar ma goniti pe mine ca nu va convine ceva care zic sau fac? Adica sunt reguli de gandire care trebuie sa ma oblige psihiatrul sa le inteleg? Adica nu e omu liber sa gandeasca trebuie sa ii faca psihiatrul regulile, trebuie sa fiu izolata ca eu gandesc ceva care aici nu e voie sa se stie? Cum ar trebui sa imi sune?
Adica, cand cineva incepe cu erotisme si atacuri la mine, eu am nevoie de psihiatru ca ma supar ca am afecetaza, nu comportamentul lui? Sau asa imi spuneti voi mie ca ala trebuie trimis la psihiatru? De ce ma enervati pe mine cu atacul asta? Ca va bag in seama? Sa revin la faza cand pun itnrebari si nici nu ma uit la raspunsuri ar fi mai bine? As fi mai linistita eu. Nu se poate vorbi si eu am de regretat ca am bagat in seama ca am zis ceva? Da asa traiesc eu, asta e realitatea mea si cum ar trebui s-o rezolve cine care nu vrea sa creada si ma ataca pe mine?
Sa emrg eu la psihiatru ca el are chef sa imi faca rau si nu-l pot opri ca nu vor sa creada, vor sa ma bage pe mine in spital el e liber sa faca ce are chef, dar nu e libertatea mea sa scap de el, eu sunt acuzatii de probleme psihice de catre unii care nu vor sa creada ce se intampla? Ne jucam de a credinta contra realitatii distrugand viata cuiva pentru ca asa au ales unii sa se comporte, si nu trebuie sa ii trateze pe ei psihologu, bagam victimele in inchisoare ca ei sunt mai importanti?
Sau din cauza ca sunt in camera mea si am obiceiul de a scrie pe internet chestii personale? Ar trebui sa fie secret? Asta am devenit un produs public, nu am viata privata in situatia in care un strain isi baga nasu in treburile mele personale sa fie cu lumea fara mine peste mine., cand eu nu pot sa fiu eu ca cica e altcineva eu, ca minte baiatul ei si lumea crede ca ne cunoaste pe amandoua din povestile lui.
Presupun ca e modu de gonire?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Da, stiu cam cu ce se ocupa un psihiatru. Dar, ai inteles gresit, nu am spus ca tu esti de vina, ci ca el te-ar putea ajuta mai bine, daca un psihilog nu o poate face si daca si tu consideri asta, bineinteles, altfel nu. Nu am spus ca aceia nu sunt de vina, ei sunt, dar eu incercam sa te ajut cu ceva, personal nu am nimic cu tine, sa stii de pe acum . Daca te-am jignit cu ceva, imi cer scuze.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ehm imi cer si eu scuze ca ma enervez si sar repede la anumite nereguli. Pentru ca da sunt inconjurata de asemenea oameni care se distreaza cu asemenea comportament si tot ei se joaca de a credibilitatea si ma trimit la psih. Da e aiurea ca eram copil si nu intelegeam ce, asa am trait si asta am devenit intre ei. Incerc sa socializez cu alta lume, altfel daca s-ar putea. Dar de obicei se blocheaza la faza ca foloseste cuvintele de care ma feresc. Dupa atatia ani de spaima cat imi cauza, tatal meu intr-un final s-a comportat mai altfel cu mine si a avut de zis ca sunt traumatziata, n-a mai facut in halul ala (si nu l-am vazut niciodata asa in viata mea) si tot el se juca de a victima mea, zicea ca eu l-as rani pe el. Sincer in viata mea nu s-a comportat nimeni normal cu mine, de obicei am fost inconjurata de asemenea oameni, si speriata, si nu-i intelegeam si vorbeau numai lucruri urate de mine. Si apoi am inceput sa nu mai stiu unde ma aflu si ce e corect de fapt, stiam ca violenta era ilegala si tot felul de lucruri la minori, dar acum imi dau seama ca asemenea oroare am trait eu in scoli, toti colegii mei fumau sis e comportau urat, vulgari si fetele aproape goale si asa era viata mea la scoala, nu voiam sa ma aflu acolo. Si apoi dupa scoala, n-am mai ajuns nicaieri, imi face acasa. Si acum, asta a fost viata mea, atatia ani in care speram ca voi putea evada din locul asta s-au dus asa sa realizez ca asta e viata pentru mine, ca nu stiu viata, nu stiu ce e corect si cum ar trebui sa fie, ca trec prin lucruri oribile, si nu consider ca merit, pentru ca nu am dat eu motivele sa fiu tratata asa. Nu cred ca ar avea ce sa rezolve nimeni acum, am incercat desigur sa fac altceva altundeva, dar se baga sa faca haosu, si devine realitatea si bnnu exista altceva pentru mine. Acum n-am ce sa mai fac sa vorbesc sa ajung unde, pentru mine viata s-a dus, nu mai sunt eu cine vroiams a fiu tot ce voiam sa fac. La anii astia realizez ca nu stiu sa fac nimic, ca mereu s-a sfarsit asa, eu plangand in trauma asta ca ei imi fac asta, si nu am avut nimic real sa traiesc o viata reala, asta e realitatea, unii care se leaga asa sa faca asemenea glume ilegale, si eu nu am ce sa fac, ca nu-i cunsoc eu, ca nu stiu cine sunt ei cine ii cunoaste si de ce se leaga asa de mine, pentru ca nu au motive, m-am izolat mereu crezand ca nu vor mai avea motive, dar de fiecare data cand am incercat sa ajung in loc nou, s-a repetat povestea.
Deci in ultimii 10 ani am iesit de cateva ori din curte, si se tot leaga de mine, e normal ca o fata sa intre baieti starini in ea sa se joace de a "respinsu" cand trece pe langa ea pe strada? Cuma r trebui sa reactioenz corect si cum ar trebuis a evit asemenea intamplari? Trec pe strada, si se leaga de mine, de ce atrag asa atentia? Nu ma amchez, nu port haine "dezgolite", ca nu-s cu baiatu langa mine ca sunt singura? Asa face de cand eram mica, si nu doar baieti ci si fete, se leaga vin dupa mine, langa mine si incepe. Fac ceva scriu pe itnernet ceva pe profilul meu, vine tiganca sa urle la poarta ca "fa scrii acolo ce e aia fa" vine la poarta mea sa ameninte "aici sta utie asta sa vezi ce bataie ii dau cand vine" ce sa cred eu ce sa reactionez eu? In viata mea nu am vorbit cu un om real, in viata mea asa fac oamenii reali? Asta e comportament, ce sa cred eu, ce sa fac eu? Vine la poarta mea sa spuna "vrea p mea" eu daca eis din curte inseamna ca ma duc la el ca el mai spune si ca ma dau la el pe itnernet ca il chem eu? Pai nu-i adevarat, dar eu am luat bataie de la tata ca i-a spus nu stiu cine-i ala asa ceva tatalui meu despre mine, vorbeam cu o fata si un baiat din alte orase, le povesteam de fete ca urlau noaptea la mine acasa ziceau ca le da p. Eu daca ma misc isneamna ca e adevarat ce mitne el despre mine? Cum sa-l elimin eu pe el din calea mea cand el are chef sa faca asa iar eu nu imi permit ca m-a gonit tot asa si de la scoala? Da trec anii, si eu nu fac nimic in viata, si ei nu vor sa inceteze cu glumele astea in care eu traiesc asemenea cosmar. Aici e vorba de credinta? Sie xact, marea mirare este cine sunt astia si de ce se leaga de mine, ca motive nu le-am dat eu. Din lumea asta imi doream sa evadez, acum nu stiu de ce sunt tot in situatia asta, de ce au trecut anii in halul asta. Poate pentru ca n-am altceva de facut, ca in asta am itnrat de mica, altele intra in hobbyuri, eu nu am avut posibilitatea sa ajung la o cariera in hobby, pare ca ei au posibilitatea sa vina cu masina sa-mi urle "handicapato" si sa "ahu hu hu" dupa ce zice ca-i vrea. Si eu ma tot gandesc ce mananc cu ce ma imbrac, n-am cheie la poarta, nu pot sa-mi fac buletinu ca a expirat iar, si nu vreau sa eis pe "vremea asta", data trecuta m-au obligat cu amenda sa-l fac cand expirase. Si nu vreau sa ies itnrand in cercu lor vicios, nu vreau sa retraiesc iar oroarea asta. Si nu le-am facut eu, ei au inceput urland dupa mine, citindu-mi profilurile, am inceput si eu sa "scriu dupa ei" pe profilurile mele care mi le citeau, asta am fost in stare sa fac. Si nici macar nu stiu cine este, nu i-am dat eu profilul meu, d e unde ma stie si pe mine unde locuiesc si profilul meu, asta e misterul. Care este problema oamenilor astora este un mare mister pentru mine.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nah, nicio problemă, te înțeleg. Ai spus că în viața ta nu s-a comportat nimeni mai normal cu tine, acela sunt eu sau tatăl tău ? Stai într-un cartier mai nasol? Cum sunt oamenii acolo, sunt prietenoși? De ținut în casă nu te ține cineva cu forța, nu? Se leagă de tine numai cei de etnie romă, țiganii? Iei medicamente pentru o anumită boală, pentru depresie sau eu știu ce?

Oamenii din viața reală nu sunt chiar așa îngrozitori, eu zic că este problema la tine în zonă. De tine nu am idee de ce se leagă, analizează foarte foarte atent situația și poate că îți vei da seama de ce. De chipul tau s-au legat vreodată, ori de ce, ai vreun mers mai ciudățel ? Apropo, viața nu s-a terminat, poți renaște din nou, ca un Phoenix, fii optimistă !

Răspunde

Raportează

Evaluează

Da am incercat si eu sa-mi dau seama cautand motive, si nu-s chiar tigani. Pentru ca da stiu am avut colegi de scoala de etnie roma sunt oameni de treaba unii, d ar unii si romi si altceva-uri nu stiu ce au, se baga urat in seama, face haos scandal, si minte, si injura, si e vorba aici de colegid e scoala adica minori. Deci de cand am renuntat la scoala sa nu mai repet povestea, stau aici si ma gandesc la lcururile astea, ce s-a intamplat ce pot sa fac. Si ma invart in cerc nu am facut eu nimic gresit, am fost victima ma consider a unor mincinosi, si apoi a unor batausi si alte lucruri din astea din cauza la mincinosi. Cand zic ca nu se comporta normal ma refer la faptul ca daca eu zic ceva, incepe sa ma atace, daca fac ceva, sa baga sa imi strice, adica nu am avut cu cine sa ma inteleg in viata sa fac ceva sa ajung undeva, si asa singura prin haosul care il traiesc.din liceu am fost "tinta" unor "glume" cu "prost.itutia" "probleme psihice"de catre asemenea persoane care fac asta pe langa mine. Da am observat ca sunt calmi se inteleg vorbesc ceva acolod espre mine, care se plang de mine acuzandu-ma de prostii, si asa i-a intors pe ceilalti contra mea, lumea deja se uita urat la mine si a itneractionat cu mine cu acel "motiv" lucru care m-a enervat, nu aveam cu ce sa ma inteleg ca ma ia la misto in orice zic nu ma crede isi stie "ideea aia" care i-a dat-o "ala" despre mine. Nu stiu ce sa spund espre cartier, e o situatie aici care mi s-a intamplat cand aveam cam vreo 13 ani, am vorbit cu cineva pe itnernet s-a jucat cu mine, si au inceput sa se ia straini de mine pe strada, deci da am incercat sa vorbesc cu tata dar el a zis "ti se pare tie" si nu m-a luat in serios, situatia a persistat cand eu ma distantam social de toata lumea si de tot, ei continuau, nu stiu cine sunt persoanele, si nu rveua sa stiu, dar sa se comporte asa langa mine? Bine stau la curte, suntem cam inghesuiti aici cu vecinii "langa mine" dar persoanele astea nu-s vecinii mei, sa vina aici cu fete cu asemenea scandal sa faca asa.
Mi-a fost si mie foarte greu, nu ca si cum as fi ajuns udneva acum, ca la 18 ani vroiams a fac ceva in viata renuntasem la scoala sa icnep o viata cariera ceva in afara casei asteia, dar in loc sa ma ocup de treburile mele, aici a fost si tata care-mi facea in casa cum faceau si pe strada, daca aveam undeva "zona libera" as fi fost in stare sa fac ceva, tatal meu e betiv si se comporta oribil si ma ameninta tot el cu spitalu de nebuni pe mine. E cam dificil ca nu am icneput nimic in adolescenta ci am vrut sa fac paul acela mare in viata de a incepe tocmai la 18, dar in loc sa muncesc la treburile meel, inc asa asta a fost un fel de "tata calare pe mine", si nu n-am unde altundeva sa ma duc, si mai ales cu astia dupa mine epste tot, imi e frica si la poarta sa ma duc ca "ce cred evciniid espre mine, cum vorbeste asta despre mine pe aici, ca ce cede lumea despre mine" E dificil, mai ales situatia in care ma pune familia, parintii saraci, nu se itneleg deloc cu mine, si nu e vorba de faptul ca sa-mi dea "bani" ci de cum se comporta cu mine, se cearta cu mine, se ia de mine. La varsta mea chiar am de zis asta, am ajuns de plang noaptea, ma aude mama si vine sa ma bata. Eu nu misc in voie in casa asta, plansul nu e voie, si da m-au tinut "pedepsita" cu forta de cand eram mica, asa am crescut, si am ajuns la varsta asta sa realizez ca nu stiu viata si nu stiu de ce sunt icna in situatia asta blocata. Asta e viata mea asa mi s-a facut mie, simt envoia sa fac sa misc intr-un fel, vine cineva se baga sa fie deranjat, sa inceapa sa abereze despre mine ca sa sfarsim prin "bataie mie". Pai e normal, stau linistita in locu meu si un baiat vine ma arata cu degetu ice ceva neadevarat si toata lumea rade si ramane haos pe mine, nu ma pot itneleeg cu nimeni ca-s "obsedati" de baiatul ala? Si serios n-am nici o treaba cu el, misterul este "de ce imi face asta".
Din zona asta da am vrut sa plec, dar sunt legata de nevoile si problemele "vietii", inca in situatia asta trec anii si nu stiu ce sa mai fac si cum, dar eu sincer psihic si emotional nu mai sunt in stare sa trec prin "faza aceea" iar, m-a daramat am ramas jos, nu pot si nu vreau sa ma "ridic" inapoi acolo. Si reactionez f urat cand sunt obligata, nu pot si asta este, dezamagirea. Sa vedem, am vrut sa fac, am cautat am incercat, am fost pacalita, mi-am pierdut timpul sa regret, acum privindu-i pe ceilalti si eu sunt o mare incurcatura. Si nu m-am plimbat mult prin cartier, de fapt am ajuns de nu ies pentru orice din curte in situatia in care ma pun "strainii". Deci la varsta mea eu nu am ce am envoie in viata, nu am ajuns si nu sunt in stare sa imi creez iar si nu as vrea sa fiu deranjata de nimeni acum cu "subiectul". Deci chiar nu stiu incotro, decat ca voi ramane singura sa se lege orice "infractor" sa se distreze pe nevoile mele umane tratandu-ma ca pe un animal. N u pot sa ma gandesc la altceva, decat ca as fi vrut si eu cu rveo 1 ani in urma sa incep o viata, sa-mi fac un job, niste prieten, sa cunsoc pe cineva, sa-mi fac o relatie, familie etc, acum nu stiu, e un trecut care nu-l am, imi lipseste si nu pot sa "incep" acum si nici nu vreau. Cu 10 ani in urma, am fugit de la scoala, mi se vorbea in ditamai halu, sa nu mai repet povestea ca am mai scris-o pe undeva. Si acasa am ramas sa traiesc acelasi cosmar care il traiam si acolo. Nu consider ca as avea nevoie de medicamente, pentru ca atunci cand personale problema sunt departe n-am nimic, as fi vrut doar sa ma indepartez de ei, dar e ceva care nu-mi permit sa fac eu oricand au ei chef sa "miste dupa mine". Intre ei pare ca se inteleg vorbesc frumos, dar la mine face urat, imi face probleme, pare ca castiga ceva, pe altcineva cand eu habar n-am "cine esti tu si ea de ce va legati de mine cu asemenea glume proaste pe seama mea". Eu nici n-am avut unde sa ajung, cand n-am cu cine sa ma inteleg nu stiu pe nimeni, n-am unde sa ma duc asa fara "motive", fara posibilitati, nu umblu aiurea nicaieri, stau la locul meu unde-s acceptata,, dar pare ca ma stie si pare ca nu sta in zona ci vine sa faca asta. Ba da s-a terminat viata pentru mine, eu acum sunt o persoana cu viata terminata pentru mine, fara sa o am, m-a consumat. Si da la partea ca de mica am fost pedepsita, ceilalti se distrau pe seama mea faceau rautati, eu am fost si mereu cuminte stand deoparte. Ei s-au itneles s-au plimbat pe afara, eu nu mai ieseam ca ma amenintau cand ma vedeau, m-am izolat fugind de ei. DA eram proasta aia care sta cuminte, si toti smecherii se leaga. Si nu vorbesc cu lumea reala de mica, din cauza unor faze urate, si pare ca s-au aliat sa-mi faca atatea rele. DA e icneput de mcia chestia asta, se comporta cineva urat si parintii mei erau de partea lor, radeau de mine cu ei. Sia sa am ajuns sa-i urasc sa ma indepartez, sa stau singura, eu nu ma duc sa umblu n-am unde, plus ca costa niste lucruri in viata care deja e "tarziu" pentru mine, cand toata lumea ma arata cu degetu "proasta aia de care ne batem joc toti". Ranita sunt eu, si nu accept sa trec prin "rana". Adica probabil nici nu mi-am permis libertatea de a "merge singura in parc" sa folsoesc exemplul asta, cand astia fac asa haos pe strada de mine. N-am cu ce sa ma inteleg, se lupta cu mine vrea sa ma bata sa se certe cu mine, sa rada de durerea mea. Si nu are timp, nu ma baga in seama, are alta viata fara mine. Mereu era cate o fata din aia smechera care avea totu si pe toata lumea, si eu ma feream de rautatile care mi le facea, si da de lumea ei. Sia s fi vrut sa am viata mea fara lumea ei, dar nu stiu, e alegerea lui dz cum s-o numesc. Ca ea e vagaboanda umbla si isi permite, ca au imbracat-o parintii in banid e mica a ajuns departe, iar eu sunt doar la "gunaoiele" ei in "asteptare", nu accept soarta asta, ca era "lumea distrasa de iubirea fata de ea, sa ma trateze ca pe un k". Ca apoi sa ma aiba ei pe mine sa-i iert eu? Dar ce simt eu? Eu nu trebuia sa am altceva, trebuia sa fiu in asteptare ocazia? Pentru mine situatia asta e teribila, urlu de frica plang in fiecare noapte, nu vreau viata asta, nu e viata mea nu stiu a cui este. Asa am "cunsocut" eu lumea, toti erau de pareta cuiva, iar acea persoana ma chinuia pe mine. Asa am "cunsocut" si tari, ce le place oamenilor din asemenea tari, nu ma incadrez deloc, sunt asa un k mic care umbreste stralucirea ei. Deci chiar nu stiu acu, unde am vrut mi s-a dat "bataia de acasa". Si tot nu stiu de ce am fost "batuta" acasa de "mica" cand trebuia sa invat viata aici, eu am primit lupte in loc de lectii, sau luptele astea sunt lectiile?
Cu mersul, da am ceva probleme la picior, si nici nu am mers nicaieri atat de ulti ani. Dar nu era vorba de mersul meu fazele care le-am patit, deci evident ca ma recunoaste dupa mers. Dar de fiecare data cand merg undeva sa imi faca cineva asa, ce ar trebui sa fac eu nevrand sa am de a face cu ei, vrand alta viata? Dar de ce e viata grea si atat de imposibila? E greu sa te muti in alt loc, trebuie sa treaca timp, dar anii trec neputand ajunge acolo, ca sunt lucruri la mijloc ca omul are nevoi si "vecini" care "deranjeaza". Si acum ar trebui sa traiasca intre ei cand nu-si permite sa fie in stare sa plece? Nu e ca si cum ai zbura creeand cu gandul alta locuinta, cand personale care vin la vecini, nu sunt vecinii tai, ci unii care s-au imprietenit cu ei sa faca asta.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Am înțeles. Eu consider că, este cel mai bine să te duci la psiholog. De ce? În acest fel află de problemele tale și te poate ajuta, poate te scapă fizic din situația în care te afli, poate că va anunța poliția, ori altceva, măcar este o șansă la o viață mai bună. Cumințenia nu este un defect, nu te învinui pentru asta. Vina este a părinților tăi cel mai mult, că ei sunt baza, dar vina aparține și celor din exterior care îți fac rău. Ai fost o persoană bună și dacă nu încerci să te dezlipești de părinții tăi, va trece timpul și atunci nu vei mai face chiar nimic, acum poți să o faci, că doar nu ai 60 de ani . Până și la covrigărie te poate angaja, sunt locuri de muncă care nu necesită experiență extraordinară. Ieși din casă, te duci la politie dacă te deranjează, eu asta zic, tu faci ce vrei.

Răspunde

Raportează

Evaluează

La varsta care o am nu vreau sa mai aud nici un karma dz nimic mi-a ajuns, nu are ce sa faca? Poate sa-mi dea trecutul care nu-l am eu? Atunci la ce-mi foloseste mie? La nimic, e in folosul altora, probabil ca sa invete de cum sa ii trateze pe altii dupa mine, eu sunt trecuta expirata deja s-a terminat nu se mai repara, anii nu pot sa-i repar cum s-au dus iar psihologu nu are ce altceva sa faca, decat sa ma enerveze ca si voi vorbind aiurea peste ceva care a trecut, iar pe mine nu ma intereseaza si nu accept situatia in care ma aflu in acest moment, nu am sot serviciu cariera experinta anii mei studiile mele trecutul care l-am vrut, nu-i alegerea mea, psihologu poate sa mi-o dea? Nu fac iar drumul care nu stiu de ce l-am inceput de atatea ori sa-l pierd in favoarea unora care nu depun efortul emotional care l-am depus eu, si asta este sa-mi plateasca dz si karma tot efortul asta cat m-am zbatut eu ca sa vad pe altul ce b ine si lejer are voie sa stea. (Scuze iar m-a enervat ceva ). Deci nu am ce sa fac eu, asta e viata, de cate ori am incercat viata altundeva asta s-a sfarsit, nu poate sa-mi dea mie tot rezultatul si munca care au pierit. Ca lumea a preferat sa joace feste sa ma acuze de lucruri urate decat sa se comporte ca o civilizatie cu mine, asta nu poate sa rezolve nimeni, nici macar karma, ca cica karma este cand ei se imbogatesc facandu-mi mie asta. Nu am cum sa plec din casa asta, un om ca sa traiasca ca un om normal are nevoie de somn mancare, are nevoie sa imbrace ca sa stea intre oameni, il trateaza dupa halu in care sta hainele pe "ea" si asta e alegerea lor iar psihologul ala nu rezolva comportamentul lor daca ei asa au chef sa gandeasca prostii sa faca scandal, nu rezolva faptul ca eu nu pot ajunge la un serviciu ca sa pot ajunge sa am salariu si apoi sa-mi cumpar haine care se potrivesc cu "cine vreau sa fiu".Asa au trecut anii si nu poate absolut nimeni sa rezolve trecutul care nu-l am eu pentru mine insami, vai dar ce bine sta una care ma batea pe la scoala, zici ilegal? Uite diferenta, eu am ramas in situatia asta in casa parintilor ele sta linistite vai la 20 de ani, cum e sa dormi cu sotul sa ti-o dea cand ai chefuri? Dar tu stii cum e sa ai 2x ani de la 18 plangand in casa parintilor in rusinea ca iti vin acasa sa isi bata joc cand nu iesi sa te umilesti cu halu in care esti? Frumos si eu aveam o mentalitate din asta la 20 voiam un sot uns erviciu, voiam si un copil, dar hey am varsta asta si stai eu nu stiu senzatia de a o face, si e secret trebuie sa ma ascund in rusine sau sa fiu goala pe strada cersind asta si tocmai la varsta asta ca ea era asa pe la 15 ani ca d-aia a ales-o pe ea? Si asta e secret nu voie sa informam lumea ca o adolescenta trebuie sa fie goala si violenta ca sa atraga baietii? Si de psiholog nu are ea nevoie, ci eu ca ma gandesc la aceste amintiri care mi-au fost realitatea candva? Bun, ea e mama, mi-a dat un sut in fund, ea a devenit mama.
Eu acum sincer, vreau sa stau pe "tronul meu" poate psihologu sa ma teleporteze in viata care n-am inceput-o la 18? Bun, deja ma simt foarte prost in legatura cu mine ca am vrut acolo, vad ce fel de oamenii sunt ei si de ce nu m-au primit. Of rostul lor, e sa aiba femei goale sa imi faca mie in ciuda ca nu stiu cum arata o p, adica scopu lor e sa le faca sa planga pe cele care n-au marimea lor la sutiene si sunt "virgine" la varsta asta, frumos din partea lor, si fata lor spune "dumnezeu e bun cu mine". Si eu am envoie de psiholog ca ma inec in viata asta? Dar fetei aeia nu-i trebuie psihologu cand misca din picioare goale si o vede toata lumea, trebuie sa ma ivnete psihologu sa fiu "femeie" ca ea e o regula? Asta le-am zis, m-a trimis la preot cica "n-ai bani de psiholog". Si "fetito" mie, de la un cont anonim nou, dupa ce se legasera un cont de mine care avea varsta setata sub varsta mea. Nu pot sa am dezlipesc de parinti cand in situatia in care sunt un om care trebuie sa ma abtin de la nevoi umane, nu pot sta in picioare nu pot ajunge sa caut nici un loc de munca, e un lux. Hai ca nu e secret deloc, cat ma sufocau cu fumu si se certau cu mine, mi se facea rau ameteli, si cand le ziceam ceva urlau faceau urat ma mai si bateau, si cu somnul, si da foloseste "mancarea" ca sa ma faca sa ma simt datoare lor cand vor ceva de la mine, faptul ca "stai in casa asta" dar ba in situatie care ma pune, rezolva psihologul comportamentul lor zici? Imi da anii care nu i-am dormit, nu i-am respirat? Si nu crezi ca s-a intamplat, pentru ca-s vie sa scriu asta acum? Eu pe vremea aia nu stiam viata, era un mare lux care nu mi-l permiteam, imi doream sa dorm sa mananc, ma gandeam ce sa fac cu hainele sa stea mai "potrivit" pe mine. Nu puteam sa gandesc altfel, si ba lumea reala, putea sa faca ca ei, sa rada de mine asa. Ce saa schimbe in viata ema cine acum? Trebuia psihiatru sa se ocupe de ei de comportamentul lor? Si cine sa-i fi dus pe ei acolo cand eu eram copilu crescand asa? Mereu am pretuit am preferat sa fiu cu familia si prietenii, eram o persoana chiar f privata si aveam grija sa multumesc lumea, dar ba ce ma multumea pe mine la varsta aia? Un strain fals un cont de pe internet care "ma baga in seama" nici nu stiam ce era seriozitatea si multe cuvinte.Contul ala s-a distrat cel mai tare. Acum cand dz s-a ocupat deja de vietile la amandoi, poate altcineva sa le inlocuiasca? Acum nu mai conteaza, nu s-a putut, a facut ce a vrut, a vrut sa-mi faca rau i-a iesit de minune, eu n-am facut ce am vrut, n-a avut posibilitatea la nimic care aveam nevoie in viata, acum nu sunt viata care nu o am, sunt cea mai diferita fiinta umana, nu gandesc si nu comport cum nu stiu sa traiesc si asta e.Stau toata ziua singura si ma gandesc, nu rezolva nimic posibilitatile care nu le am, cand imi lipsesc necesarele de a incepe viata, se duc anii, viata nu e. Vai si uite, cine e goala in public nu face asta de virgina, ci pentru ca a primit-o devreme in viata si de la atatia, si asta a devenit goala pentru publicul care o stie deja. N-am udnde sa ma duc si n-am de ce, casa asta pare sa fie "locu meu toata viata mea aici" n-am loc altundeva, as fi vrut sa-mi fac un loc o casa altundeva cu altcineva altfel, dar nu s-a putut si am ramas in situatia asta, unde aleg eu patesc la fel si asta e, ma alege cine are chef sa "castige" cate ceva personal care nu-s "eu" scopul. Si imi ramane sa ma mir de ce "nu merit" eu dar ea da, ca eu i-am dat atentie, eu am putut, eu i-am fost prietena, eu eu eu etc, versus ea care mai are 10 de "socializat" si el se multumea cu mine, iar eu nu-l merit pe singuru care il stiam ca nu-l aveam eu. Singurul lucru care l-am vrut a fost sa dorm, si pentru asta nu puteam avea un serviciu ca sa pot sa-mi strang sa-mi iau casa mea sa ajung sa dorm, e un cerc. Cand cei care nu ma lasa sa dorm, au serviciul si nu locuiesc aici. Si mi-a ramas sa vad ce si-a strans cum a ajuns traind viata care ar fi putut fi a mea daca ma lasa sa dorm? Iar eu trebuie sa incep viata acum muncind la averea lui ca el e proprietar si eu nu imi permit sa-mi cumpar dreptul de proprietar? Ce frumos fac unele copii la 16 ani si au "familia", muncind la proprietari straini, alea macar au "familia" eu nici atata n-am. Deci pentru ce? Sa incep acum sa muncesc vreo 10 ani ca sa-mi indeplinesc visu de 20 de ani sa ma mut din casa asta? Si ce a fost viata o sa ma mir mereu daca in loc sa o traiesc,, a fost doar drumul asta "nu pot sta aici" pana la "trebuie sa plec de aici" apoi "intr-un final gata" plec, si toata viata a fost un drum trist, o viata goala, si totusi de ce m-am nascut eu? Ca sa fiu aruncata de proprii mei parinti sa ma lupt cu toata lumea ca am nevoi umane si nu-s tratata ca un om? Cum adica sa fiu tratata ca un om sa explic? Poate psihologu sa le rezolve lor comportamentul cand eu ma duc la el? Cand x vrea sa imi faca ceva in fata o prostie, apoi x vrea sa spuna la toata lumea altceva decat ce s-a intamplat, apoi x face altceva pe la spatele meu, apoi apare y care e prieten cu x, dar y vorbeste aiurea despre x la mine. Ce pot eu sa fac? Sa gandesc sa stiu ce aud, nu-i logic? Si eu nu stiu ce se intampla de fapt, eu vad lucrurile cum le primesc eu in fata ochilor, cum le aud cu urechile mele, cand ei fac altfel pe la spatele meu. Si atunci cum rezolva psihologu faptul ca eu nu stiu realitatea ca ei au chef sa imi joace festa asta? Sau ce ar trebui sa fac eu? Sa nu le dau atentie bun, alti oameni, oare de ce nu exista, de ce apar astia peste tot sa joace festa asta veche? Marele mister.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Da eram la scoala iar am scris mult si am omis sa pun ce-i important. Sectia de politie era langa noi deci evident ca ii vedeau cand fumau si ma loveau, si alte lucruri care le faceau. Dar ma apuc de scris mult si omit sa zic ce-i important.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Speranta moare ultima, continua sa speri .

Răspunde

Raportează

Evaluează