A fost odată

De când suntem mici avem vise,
De multe ori ele nu sunt atinse,
Toți au așteptări, speranțe,
Dar ei nu te i-au mereu în brațe,
Iar atunci, tristețea vine din senin,
Și te cuprinde cu brațele de mărăcini
Durerea apare, se urcă în spinare,
Iar pofta de viață dispare.
Ce e viața când nu te iubești?
Ce viața când nu știi să iubești?
Devii o simpla carapace,
Care nu va avea pace,
Un gând te va frământa în fiecare zi,
Cu ce-ai greșit când ai fost copil...
Ce bine și frumos a fost,
Când viața mai avea rost.

Salut, asta e prima mea poezie pe care o postez. Aștept opinii pls.

Pentru Limba română apasati tasta 1.

Draguta, cu iz de tristete.
Putem sa nu ne pierdem copilaria niciodată.
Pastram un pic din ea intr-un coltisor al inimii noastre si vom vedea altfel viata oricat de greu ar fi.
Zi frumoasa si la cat mai multe poezii

Pare mai mult o epigrama daca ne raportam la rimelor simpliste
in rest ce sa zic, usor copilaresc modul de enuntare
dar cred ca esti la inceput!
succes pe mai departe si mai asteptam poezii

Felicitări!

Un sfat ar fi să continui să lucrezi la ritmul și structura versurilor pentru a le îmbunătăți fluiditatea și coerența. De asemenea, poți să experimentezi cu diferite tehnici poetice, cum ar fi metaforele și simbolurile, pentru a adăuga mai multă profunzime și subtilitate poeziei tale.

În ansamblu, este un debut promițător, iar cu practică și explorare continuă a artei poeziei, vei continua să te dezvolți ca poet. Bravo și mult succes în continuare!