De ce?
M-am trezit acum o ora si m-am simtit asa obosita.Am aprins lumina, m-am uitat in partea stanga si mi-am dat seama ca sunt singura. Ştii bine că eu nu încetez să visez niciodată. Şi mai ştii că eu nu renunţ aşa uşor la ceea ce-mi doresc. Ma resemnez mereu, dar sper ca intr-o zii ca spernta mea sa se inplineasca.
Mi-aş fi dorit să avem mai multe poze împreună, mi-aş fi dorit să imortalizăm fiecare moment din viaţa noastră ca familie. Aş fi dorit să pot privi acum, un album cu sute de poze, şi oricât de urât aş fi ieşit în ele, important era chipul vostru.Important erau sentimentele voiam sa vad cat de fericiti eram si impliniti cand eram toti la un loc.
Imi pare rau ca v-am pierdut intr-o noapte de vara in care mama imi citea o poveste iar tata facea clatite. Poate daca destinul sau prudenta tate poate nu se intampla explozi din bucataria iar acum as fi altaturi de parintii mei ca ceilalti copii. Poate ca viata mea petrecuta in orfelinate m-am intarit sufleteste dar totusi mi-as dori sa am parinti alaturi, mai ales pe mama mama mea. Ma fulgera un singur cand daca eram mai mare oare putem sa-mi salvez parintii... si daca da oare cum? Stiu sigur ceva cand o sa fiu mare nu o sa imi las familia la greu. Pe usa orfelinatului intra o femeie cu inaltime medie cu ochi albastri cam aproximativ 60 ani si plinuta. Nu pot sa zic ca e o femie rea dar nici buna, e femeie care isi doreste sa fie liniste si sa inveti foarte bine. Poate la fel viata tulmutoasa a facut-o asa, are 3 copii care au plecat in strainatate iar ia a ramas sigura find vaduva.
Mai bine rămîi la satutul de „cititor".
Plus că ...ai probleme cu gramatica.
Sănătate!