" Eu sunt acel pe care l-am visat,
L-am cautat si-am vrut sa-l nascocesc,
Ca prin gunoiul meu cel omenesc
Sa treaca raza, ager si curat.
Acel ce-atinge neatins noroiul
Si poate duce drum si peste cer
Si sa ramaie fier de este fier,
Rugina-n el sa nu-si puie altoiul.
Sa nazuiasca-n marmura schimbare,
Singuratatii, de sus, de stalactit,
Fiind cu toate-n veac nepotrivit
Si aripile fiindu-i vesnic calatoare.
Eu stiu tacea cand visul a murit,
Si-n toata clipa-nalt cate-o statuie
Tacerii, pe un drum ce suie
Neispravit. "
Mai sunt mizerabila clipa
ce la geam de noapte
cere Lumina
si putina apa;
bufonul ironic
nascut printre cuvinte
rostogolite-n graba,
cazute printre timpuri;
am cersit iubirea
zambind amagirii
iar azi ma fac chiar toamna
istovind copacii firii., O zi buna
MateiLazar întreabă: