Amândoi erau diferiți, nu prea ai cum sa ii compari.Dar totusi, sentimentele transmise de Bacovia sunt simțite mai profund, cel puțin de mine.E si ceva mai realist.Pe cand Eminescu...nu pot decât sa iti sugerez sa ii cauți poeziile pornografice.
Bacovia.Imi plac versurile, parca este un doliu absolut in sufletul lui intr-o toamna ploioasa. Face morbidul si tristetea sa se simta altfel, ca "dupa perdea". Dincolo de suferinta e arta si invers.
Bacovia. Stilul lui aduce a melancolie, singurătate, mister, știut și faptul că nu a avut o viață prea plăcută, poate și asta l-a făcut să vadă lucrurile din jur într-un alt mod decât toți ceilalți și să le așeze în rânduri așa cum a făcut-o. Transmite mult prin poezie, reușește să înglobeze în cuvinte mici și fade, trăiri și sentimente cu adevărat profunde. Îmi place să-i citesc poeziile, pentru că în unele momente de melancolie, mă regăsesc în versuri.
George Bacovia, originalul plăsmuitor de imagini prin cuvintele literaturii de natură morbidă, este autorul unor poezii ce refuză să se lase înţelese încă de la prima lectură, care adâncesc sentimente melancolice şi de tristeţe, ascunzând o insesizabilă pendulare între sacru şi profan.
Adesea, versurile sale adâncesc gândirea cititorului în retrospectivă şi oglindesc o realitate amară prin care se dezvăluie sentimente de deznădejde, dezamăgire şi suferinţă ascunse în spatele fenomenelor naturii (ploaia, lacrima) sau a lumii vegetale.