Am inceput sa scriu o carte, pana acum ac scris vreo 4 pagini dar simt ca ceva nu e in regula cu povestea mea..am nevoie de un sfat inainte de a o continua.Cum ar trebui sa fac planul de idei? Imi trebuie schita?
Am multe idei in cap dar nu stiu cum sa le pun in ordine casda scriu o carte buna.Nu vreau sa scriu degeaba.Va rog sa ma ajutati.
"M-am născut în 1992, în satul Negoiesti, într-o familie foarte buna.Mama mea nu provenea din acest sat, ci se nascuse in Japonia intr-o familie istorica din cauza stra-stra-bunicului meu - Himura Kenshin – un samurai legendar născut pe 20 iunie 1848.La vârsta de 19 ani a plecat in străinatate în calitate de stewardesă.În anul urmator l-a întalnit pe tatăl meu,Cristache Marin şi a devenit profesoara de istorie,româna, fizica şi chimie.El mi-a fost un exemplu pentru mine. Tatăl meu, om înţelept mă sfătuia todeauna să fac cea ce este corect. Tata lucrează la "Secţia 13".Nu spune niciodata ce face la serviciu.Cea ce conteaya e că itreţtine familia cu un salariu de 6 mii de ron.Fratele meu geaman, Valentin, imi este foarte diferit.Fiind cu caracterele la polurile opuse ne ambiţionăm deseori sa ne depăşim unul pe altul. Odată i-am spus că soarta e de vină pentru că suntem gemeni şi de atunci vrem să nu mai semănăm unul cu celălalt. Cand am inceput jurnalul aveam 12 ani.În toamna anului 2003 am fost diagnosticat cu cancer pulmonar.În scurt timp am aflat ca doctorii nu pot face nimic ca să mă salveze decât dacă intră in remisie şi sunt slabe şanse.Am căutat raspunsuri la întrebarile vieţii si le-am găsit.Doctorii m-au poreclit „Micul Einstein", iar eu le-am raspuns că nu m-au comparat cu cine trebuia fiindca inteligenţa lui se datora faptului că acorda mai mult timp rezolvării problemelor sale, iar a mea fiindcă sunt presat de timp.Religia a devenit o parte foarte importantă din viaţa mea dupa diagnostic. Încerc să stabilesc o relaţie cu DUMNEZEU dar sunt atât de răvaşit incât trebuie să o iau mereu de la capăt.Acum ştiu că numai EL mă poate salva.Cu trei zile înainte sa încep jurnalul am avut o vedenie cu Arhanghelul Gavril în care îmi spunea că se aşteapta lucruri mareţe de la mine şi că am Puterea Credinţei în mine.Cu o îndoială în suflet am mers la fratele meu ca să-i povestesc cele întâmplate.La auzul vorbelor mele a râs în hohote:
-Eşti nebun frate! Încetează cu prostiile astea şi mănâncă-ţi grişul pana nu se raceşte.
Ăsta e modul lui de a-mi spune s-o las mai moale filmele fiindca sunt un mare cinefil.Am chiar şi o colectie grandioasă de reviste de benzi desenatate alaturi de seturi complete de dvd-uri cu filme.Ar trebui s-o las mai moale cu asta, nu doar fiindcă mai am putin de trait şi îmi pierd timpul cu asta ci şi pentru ca am nişte lucruri măreţe de făcut…
Peste 17 zile vine Crăciunul,iar eu, ca şi fratele meu, nu am pregătit niciun cadou părintilor mei aşa că am mers pentru a doua oară la el ca sa-I cer ajutorul.Valentin,ca întodeauna vrea să ma depăşească şi a făcut-o,la arte martiale şi sporturi, iar eu la atletism si gimnasm, dar inteligenta noastra nu se poate depăşi.Deci venind să-i cer ajutorul îl vad făcând flotări stand în maini în acelaşi timp citind dintr-o carte de chimie avansata pentru clasa a-9-a.Îl sudiez cu atenţie când face o saritură ajungând din maini în picioare.Cu politeţe îmi arăta uşa pe care trebuie să ies.Nici de data asta n-am primit ajutor.Mama mea,Amaya,mă îngrijeşte ca pe un bebeluş.N-am nevoie să fiu dadăcit ca nu sunt invalid, i-am spus eu, iar ea m-a strâns în braţe lucru care m-a făcut să plâng.
Mai sunt 12 zile până la Crăciun şi sunt nerăbdator să le dau cadourile parinţilor.Ieri le-am cumpărat un album in care am aranjat frumos pozele de famile care erau vraişte intr-o cutie.Vali n-a luat nimic. Aşteapta momentul potrivit probabil.
Astăzi, 20 decembrie s-a anunţat la ştiri o ploaie de stele şi că asteroidul Apophis, de care sunt fascinat, va orbita pământul de Craciun.Ce privelişte frumoasă vom avea! Fratele meu a a scris o poezie drept cadou pentru parinţii noştrii."
Ce am scris pana acum...
Buna. Ai cerut ajutorul celor de pe TPU, asa ca nu te supara daca te evaluez prea aspru. Aminteste-ti ca intodeauna critica trebuie privita constructiv.
1. Ai grija cu pleonasmele : "mi-a fost un exemplu pentru mine";
2. Greselile de gramatica si lipsa punctuatiei sper ca au fost doar neatentia scrisului repede la calculator.
3. Firul narativ este mult prea incarcat; probabil din frica de a nu plictisi cititorul te-ai decis sa umpli expozitiunea cu detalii. Ai observat asta in cartile bune, nu? Insa tu tinzi sa sperii cititorul cu prea multe detalii, mai lasa un pic de mister si pentru restul cartii...
4. Ai facut naratiunea la persoana I tocmai pentru a face cititorul sa se conecteze cu actiunea, sa se lege de personaje, presupun. Si totusi naratiunea este foarte rece, nu dai mai deloc amanunte ale emotiilor.
5. Sari de la un subiect la altul, de la o propozitie la alta. Frate-stare de sanatate-religie. Tocmai starea de sanatate, cea care declanseaza un nou stil de viata, o schimbare majora, subiectul cartii, este cel prezentat intr-o fraza scurta si nu e deloc bine.
6. Profesoara de romana, istorie, fizica, chimie? Prea multe. "Mama" nu vine din Romania, ci se muta aici la 20 de ani. Poti spune apoi ca a facut facultatea de litere si cea de istorie. Dar nu mai adauga si chimie, fizica. Parerea mea este sa alegi numai doua materii si sa descrii cum i-au influentat ei viata, sau de ce le-a ales: era fascinata de mica de mediul inconjurator, a avut o experienta marcanta, etc.
7. Nu mentionezi deloc spatii ( case, parcuri, orase, etc). Deci nu permiti cititorului sa si concretizeze actiunea ta, sa i se para reala. Cu cat descrii mai mult spatiul inconjurator, cu atat dai impresia ca povestea e reala.
In concluzie, este o expozitiune, care, modificata un pic ar promite. Insa iti recomand sa mai citesti carti, sa observi la fiecare aspectele principale carora, pana acum nu le-ai acordat destula atentie: expozitiunea, derularea firului narativ, mediul in care se produce actiunea, tipul naratiunii, descrierea personajelor.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Frate, nu multe persoane se straduiesc sa faca ce faci tu, asa ca capu sus si incearca sa iti puii ordine in ganduri, toti ne blocam la un moment dat dar nu renunta la ce ti-ai propus sa facii, bafta in continuare
Răspunde
e la ce autor de romane as putea sa ma inspir si sa continui naratiunea tot la pers 1?
Cu o deosebita placere!
De la fiecare autor trebuie sa inveti sa iei cate ceva. La Mihail Drumes ("Invitatie la vals","Scrisoare de dragoste") este de admirat descrierea amanuntita a intensitatii sentimentelor (nu numai de dragoste, ci si de mandrie, de dorinta de a castiga indiferent de consecinte). Este un autor ce creeaza personaje pe care iti este greu sa nu le atribui realitatii concrete. Apoi este Kazuo Ishiguro ("Sa nu ma parasesti"), care are un talent remarcabil de a transpune in cuvinte suferinta, de a-l face pe cititor sa se piarda in locurile incarcate de suferinta descrise in roman. Cat despre locurile inconjuratoare, stiu ca probabil suna ciudat sau plictisitor, insa chiar cred ca Emily Bronte ("La rascruce de vanturi") este cea mai potrivita. Stie sa descrie exact necesarul de detalii. Bineinteles, stilul ei a fost imprumutat si de Lin Haire-Sargeant in continuarea :"Povestea reintoarcerii lui Heathcliff la Rascruce de Vanturi". Asta e tot ce imi vine pe moment in minte. Imi cer scuze daca raspunsul nu a fost pe masura asteptarilor.
Sa stii ca eu nu am scris pentru funda, ci pur si simplu sunt bucuroasa vazand adolescenti incercand sa se lege din nou de arta scrisului, a creatiei, cea mai frumoasa dintre toate. Si, aminteste-ti, nu te lasa descurajat de critici!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
