Buna, dragilor! Aici este un fragment din cartea mea, pe care inca n-am finalizat-o. Va rog sa va dati cu parerea, sa imi spuneti daca va place, daca v-a prins povestea, sa imi spuneti ceva despre stilul de scriere si eventuale recomandari. Va multumesc anticipat! Asadar, fragmentul este urmatorul:
Am parasit clubul impreuna. Alien s-a oferit sa ma conduca acasa. Era iarna. O iarna geroasa. Mergeam unul langa altul pe strada Spital, care pe atunci nu era asfaltata. Zapada ne scartaia sub picioare. Eram imbracata cu ceva subtire- daca imi amintesc bine- cred ca purtam o rochie din tricot cu dungi gri, ciorapi negri, si cizme lungi cu toc gros. Aveam totusi o haina groasa de deasupra. Pe drum am vorbit despre seara care tocmai se incheiase si am facut schimb de numere de telefon. Am ajuns pe dealul spitalului, unde zapada era mai mare. Am trecut cu inima cat un purice pe langa morga spitalului si pe langa cimitirul catolic din R. (satul), in fata caruia ne-am si oprit. L-am rugat pe Alien sa ne oprim mai departe de casa mea, pentru ca nu voiam ca intamplator sa ne vada vreun vecin iesit la tigara.
- Este destul de frig, Kina! Vino mai aproape de mine.
M-am dus sa-l imbratisez, si el m-a strans in brate.
-Tremuri Alien, ii zic! Cred c-ar trebui sa ne despartim.
Ne-am indepartat corpurile unul de altul, tinandu-ne in continuare doar de maini. Totusi, cand sa ne despartim, n-am putut-o face. Ne-am apropiat din nou, mult mai magnetic. In imbratisarea aceea nesatioasa, buzele noastre s-au unit, sarutandu-ne cu patima. Atingerile dintre noi erau din ce in ce mai indraznete, si intr-un final am hotarat impreuna ca trebuie sa ne petrecem noaptea undeva, doar noi doi.
-Sun pe cineva acum, Kina, facem rost de un loc doar pentru noi. Am un prieten la bloc care ne-ar putea ajuta cu un apartament. In R., chiar daca este un sat, sunt si blocuri, acestea fiind construite de pe timpul comunismului.
-Bine, Alien, hiade sa vedem ce putem face. Sper sa reusim.
A scos telefonul cu antena-la moda in acele vremuri, si a format numarul prietenului sau.
-Alo, Virusel! Scuze ca te trezesc la ora aceasta, cred ca dormeai. Am nevoie de ajutorul tau. Da-mi te rog cheia de la apartamentul tau cel liber. Esti prietenul meu.
Nu stiu ce i-a zis Virusel prin telefon ca Alien a exclamat:
-LOL! Pe atunci nu stiam ce inseamna LOL, ma intrebam in gand oare ce a zis, insa nu i-am spus.
Virusel i-a confirmat ca ii da cheia apartamentului.
Ningea cu fulgi mari ca in povesti, si datorita ninsorii, frigul nu mai era atat de aspru.
Am facut calea intoarsa, prin zapada proaspat asternuta, tinandu-ne de mana.
Cand am ajuns in fata blocului lui Alien-prima oara in fata acelui bloc, pentru ca apartamentul lui Alien era in acelasi bloc cu apartamentul lui Virusel, mi-a incoltit in minte gandul ca as vrea sa renunt, sa ma intorc acasa-nu stiam daca ceea ce ava sa fac era o decizie buna- insa nu i-am spus asta lui Alien.
Pana la urma am intrat in scara blocului si ne-am oprit sub scari pentru a astepta cheia de la Virusel, prietenul lui Alien. In bloc era ceva mai cald decat afara, insa cam intuneric. Ne-am asezat amandoi pe bordura peretelui in asteptarea cheii.
Am inceput sa ne atingem si sa ne mangaiem. Ne-am lasat dusi de val si ne-am sarutat pasional si frantuzeste.
-Simt ca innebunesc Kina, mi-a zis Alien soptit. Vreau sa fii a mea!
-Eu si mai tare, i-am raspuns baiatului.
-Noaptea asta este a noastra, mi-a zis el, dandu-mi parul dupa ureche. In acel moment l-am strans si mai tare in brate si i-am zis ca abia astept sa ne petrecem timpul impreuna.
Intr-un tarziu, a aparut si Virusel cu cheia apartamentului.
Am urcat amandoi scarile pana la etajul 1. Alien inainte, eu in urma lui. Trebuia sa fim foarte silentiosi, intrucat apartamentul in care avea sa mergem era fix langa apartamentul in care locuia Alien cu parintii si fratele lui.
A descuiat usa si am pasit amandoi in apartament. Cand am intrat am suferit un soc. Apartamentul era gol-golut, fara mobila, fara perdele, doar ca avea un singur pat. Peretii de un alb imaculat, la fel ca si lenjeria de pe pat, si la fel ca si gresia si micul scaun de langa pat. Totul imi inspira puritate si inocenta, la fel cum eram noi la varsta aceea frageda...
(Va urma...)
Ordonare:
După relevanţă
Până aici stai bine. Dacă vrei o critică, povestea asta în diverse variante am mai citit-o cam de 100 de ori în 100 de romane. Ca să mă cucerești, ar trebui să îmi spui ceva nou.
Dar dacă citești 100 de pagini de literatură modernă pe zi și scrii zilnic 1000 de cuvinte, este ceva care promite.
Împărăția cerurilor se ia cu năvală. Azi se scrie mult și se citeste puțin. Pe rafturile unei librării sunt 20000 de volume diferite care așteaptă să le citească cineva. CIne o să fie interesat să afle cum te-ai sărutat tu pe coridorul blocului?
RăspundeEste doar un fragment din roman...sunt si chestii aparte. Si desi pare o poveste de dragoste banala, nu e. Poate voi mai reveni cu parti din carte. De citit, citesc zilnic, clasici, contemporani si nu numai..doar ca nu e litera de lege sa citesc 100 de pagini pe zi, alteori mai putin, alteori ore, depinde de programul de peste zi. Eu cred ca cel mai important e sa iti faci un obicei din asta, din citit. Am mai spus-o, nu am pretentia de scriitoare, daca voi publica un roman nu inseamna ca sunt scriitor, insa o fac pentru sufletul meu si pentru poate cativa oameni care poate se vor regasi in ce scriu. Este o poveste de dragoste moderna, in care va fi inserata si tehnologia (dau putin din casa), tineti aproape. Oricum, va multumesc pentru parere si pentru sfaturi, ma ajuta. Sper sa iasa ceva de calitate pana la urma, poate mult mai bine cand voi relua povestea, la al doilea draft. Toate bune!
Răspunde 
Iarna geroasa, dupa care aflam ca strada nu era asfaltata, fapt absolut irelevant pentru ca oricum era zapada. Dupa care aflam ca personajul feminin era imbracat subtire, dar de fapt avea ceva gros pe deasupra. Deci nu era imbracata subtire. Scroll down tooo... "sarutat pasional si frantuzeste" - absurda formulare. Ma doare sufletul sa citesc asa ceva. Te poti saruta pasional fara sa fie frantuzeste, la fel cum se poate si frantuzeste non-pasional. De absurdul gresiei mentionata linga pat? Era dormitor cu gresie? Socul se refera la ce ai vazut cand ai intrat (bine, personajele in cauza), nu ca ai deschis debaraua si era acolo un soricel alb.
Un plus pentru numele personajelor. Dar un plus micut.
P.S. Inca una - "mi-a zis Alien soptit." suna cel putin un pic eronat. Nu crezi ca era mult mai bine "mi-a soptit Alien"?
Doar o alta poveste de dragoste banala, nimic special.Imi e greu sa-mi dau seama daca astia care te-au laudat faceau misto sau vorbeau serios. 
Tind sa fiu de acord cu FilosofulDepresiv.Pe mine nu ma atrage felul acesta de a scrie, destul de sec si steril.As spune ca prefer o complexitate subtila in ce priveste semantica, nu doar propozitii scurte.Imi pare o carte de dragoste pe care o gasesti la orice chiosc, tradusa din engleza in romana.Si ca fapt divers, iarasi va suna dur sa spun asta, dar aproape toate cartile au aceleasi subiecte reutilizate si reciclate, valabil si pentru cele de dragoste.Greu de crezut ca poate fi ceva aparte sau unic. Singura chestie unica poate fi perspectiva ta, insa si aia este infinit influentata de tot ce este in jur, deci poti spune ca e a ta 100%? Nu chiar, depinde.
Iti urez oricum succes!
Totul la superlativ. Continua, fiindca o faci intr-o maniera mai mult decat perfecta. Abia astept sa citesc continuarea. Chiar m-a captat firul narativ.
Multumesc mult! Imi da curaj. Mai am mult de muncit la carte, si si de citit! Toate bune!
Intriga e foarte captivantă, dar cred că ar trebui sa adaugi la început o referință scurta cum sau cunoscut Kina și Alien/sau ceva din trecutul lor, că sa poți încadra acțiunea într-un context și sa se știe ceva despre ei, sa nu înceapă atât de...vag, dacă pot să zic. Totuși, sugerez sa pui un fragment SCURT, nu un capitol întreg sau sa lungești povestea prea mult aici. Bafta!
PS: m.a captivat cartea, mi-ar plăcea mult să-mi trimiți fragmente din continuarea cărții. Aștept mesaj TPU+îți urmăresc următoarele întrebări referitoare la asta
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
