Imi poate da cineva un link unde pot gasi cartea,, Broasca saltareata din tinutul Calaveras" de Mark Twain?

BROASCA SĂLTĂREAŢĂ DIN ŢINUTUL CALAVERASde Mark Twain
Vrând să satisfac dorinţa unui prieten al meu, care îmi scrisese din răsărit l-am vizitat pevoiosul şi gureşul Simon Wheeler şi, aşa cum mi s-a cerut, l-am întrebat despre prietenul prietenului meu Leonidas W. Smiley. Iată rezultatul investigaţiilor mele.Am o vagă bănuială că Leonidas W. Smiley nu-i decât o legendă; că prietenul meu nu acunoscut niciodată o astfel de persoană şi aş presupune că dacă l-aş întreba pe bătrânul Wheeler despre dânsul - asta îi va aminti de un nemernic, cunoscut al său, Jim Smiley, şi se va apuca sămă plictisească de moarte cu o seamă de amintiri înfiorătoare despre acesta, pe cât de lungi şisâcâitoare, pe atât de nefolositoare pentru mine. Dacă ăsta i-a fost scopul, atunci a reuşit cu vârf şi îndesat. L-am găsit pe Simon Wheeler moţăind în tihnă la gura sobei, în preajma tejghelei din cârciuma veche şi dărăpănată aflată încuprinsul vechii tabere pentru mineri din Angel. Am observat că era gras, chel, cu un aer decuceritoare blândeţe şi simplitate pe chipu-i blajin. S-a ridicat şi mi-a dat bună ziua. I-am spus căun prieten al meu m-a însărcinat să fac cercetări în legătură cu un tovarăş de joacă al său, unanume Leonidas W. Smiley - reverendul Leonidas- W. Smiley, un tânăr slujitor al altarului, despre care auzisem că locuise cândva la Angel's Camp. Am adăugat că dacă domnul Wheeler mi-ar putea povesti ceva despre cuvioşia-sa Leonidas W. Smiley, i-aş fi foarte recunoscător.Simon Wheeler mă înghesui într-un colţ, îmi baricadă ieşirea cu scaunul său şi după ce se aşezăşi el - începu să-şi depene povestirea monotonă, pe care o reproduc după acest paragraf. Nuzâmbi nici o singură dată, nu-şi încruntă fruntea, nu-şi schimbă glasul, păstrând acelaşi tondomol cu care începuse prima frază şi nici o clipă în decursul povestirii nu trăda vreo urmă deentuziasm; în schimb, de-a lungul acestei interminabile povestiri păstră un impresionant aer deseriozitate şi sinceritate, ceea ce îmi dovedi pe deplin că era foarte departe de dânsul gândul că povestirea ar avea ceva caraghios sau hazliu şi că, dimpotrivă, o socotea un lucru într-adevăr important şi-i admira pe cei doi eroi ai ei ca pe nişte oameni de o fineţe genială. Mie, însă, mi se părea cât se poate de absurd spectacolul oferit de acest om, care se lăsa furat cu atâta seninătatede încâlcitul fir al povestirii, fără a zâmbi măcar o singură dată. După cum v-am zis, îl rugai să- mi spună ce ştie despre reverendul Leonidas W. Smiley şiel îmi răspunse după cum urmează. îl lăsai s-o ia pe drumul care-i convenea şi nu-l întrerupseiniciodată. - A extistat cândva pe aici un om cu numele Jim Smiley, în iarna lui '49 - sau poate în primăvara lui '50 - nu-mi aduc aminte exact; totuşi, trebuie să fie una din aceste date, căci îmiamintesc că atunci când a venit prima oară aici canalul cel mare nu era terminat în orice caz, eracel mai ciudat om de pe meleagurile acestea, gata mereu să pună rămăşag pe tot ce-i cădea subochi, numai să fi găsit pe cineva care să susţină contrariul, iar dacă nu găsea, atunci trecea de partea cealaltă; orice-ar fi poftit celălalt, el era gata să accepte - orice, numai să pună prinsoare, căci numai aşa era mulţumit.Cu toate acestea era norocos, nemaipomenit de norocos; câştiga mai întotdeauna. Eramereu gata să-şi încerce norocul şi nu se putea vorbi de vreun lucru în legătură cu care să nu-ţi propună un rămăşag, de orice parte voiai, ori albă, ori neagră, după cum ţi-am spus adineauri. Dacă era vreo alergare de cai, îl vedeai fugind de zor sau înghesuindu-se la potou; dacă niştecâini se încăierau, el făcea prinsoare; dacă pisicile se stucheau şi se încrâncenau, el punearămăşag; dacă găinile se luau la scărmăneală, făcea la fel - ce să mai spun, dacă stăteau două păsări pe gard, punea rămăşag care-şi va lua zborul mai întâi.
Sper ca te-am ajutat.Dar totusi, mai cauta pe google.