Dacă te referi la didascalii, ele ajută cititorul să-și formeze o idee despre decor și personaje. Mai pe scurt, notațiile autorului/didascalia/indicațiile scenice au rol de descriere.
„PRISTANDA (uitându-se pe sine şi râzând): Curat condei! (luându-şi numaidecât seama, naiv). Adicăte, cum condei, coane Fănică?"
Fragmentul e luat din „O scrisoare pierdută" de Ion Luca Caragiale. Nu am stat să caut altul mai bun, dar e folositor și ăsta. Uite, ce e scris în paranteză e ceea ce se numește indicație scenică. Adică noi aflăm că personajul Pristanda, polițistul orașului, are o atitudine jovială față de cele întâmplate.
Dea456 întreabă:
MateiLazar întreabă: