Am citit si continuarea, interesanta. Mai slabuta decat romanul initial, dar macar ofera un final povestii...
Treburile se complica mult, Scarlett ajunge in Anglia unde da de necazuri... Rhett e cel care o va salva, happy end.
Dar e cam 'tras de par'...eu as fi lasat-o asa cum 'a cazut".Ei erau doar doi oameni supusi vietii dure. Noi, privind din afara putem crea scenarii cat ne cuprinde imaginatia. Dar vreau sa ma vad in postura lui Rhett, inchiam de mult, sau pe tine in postura Scarlettei.
Nu, Margaret si-a exprimat perfect crezul in fraza aia... "maine e o noua zi!" asta a fost intentia ei, sa lase finalul deschis. E aproape un sacrilegiu sa schimbi asta dar, daca tot s-a scris, de ce sa nu o citim? continuarea, adica
Nu e o carte rea, chiar am citit-o cu placere. Si ce e de apreciat la A. Ripley e ca a incercat sa pastreze cat de cat stilul literar original.
S-a si ecranizat, tin minte ca mi-am spus cand am vazut filmul ca a fost ales perfect in rolul principal Timothy Dalton dupa Clark Gable, cine altcineva putea sa fie Rhett?
Ma bucur ca te-a inveselit raspunsul meu.Problema pe care nu ai inteles-o, din ce constat, este ca viata nu e roman, ca oamenilor le place circul, poate asta isi doresc. Sunt de acord cu tine ca orice 'circ ' poate fi completat(in novele) cu un alt circ. Ca intotdeauna poti sa mai inventezi ceva. Frumos, nimic de zis, numai ca majoritatea oamenilor stiu cand sa puna punct!
A dezvolta la infinit o tema incheiata, mi se pare cel putin un esec!
Geniali sunt amandoi, dar, ca de obicei geniile se resping. Asta am inteles eu din viata si din novela.Asta este partea tragica, tragismul nefiind echivalent cu supararea, ci cu 'mersul lumii' in care nu e timp cat am vrea.
"Problema pe care nu ai inteles-o, din ce constat, este ca viata nu e roman"
Pot sa mai rad odata?
De unde ai desprins constatarea asta?
I-am raspuns fetei, pentru ca s-a intamplat sa fi citit cartea aia... nu am facut nicio filozofie pe tema vietii si a circului
La cata maculatura e in literatura in general, romanul asta, continuarea incriminata, chiar e ok
Si ca sa nu dezvolt si eu la infinit o tema incheiata, pun punct aici
... Si mai rad odata, ca m-a distrat ce te-ai turat pe tema asta...
Si, totusi nu se poate spune ca acest roman are un final "tragic"...pana la urma finalul deschis poate fi interpretat de fiecare cum vrea
Tragedia nu inseamna ceva rau. Este insasi viata noastra, asa cum este. Depinde si de 'scara'. Sigur ca arta are dreptul sa faca orice elucubratii.In fapt, arta exprima frumusetea dorintelor noastre, sublimarea lor.
Eu nu m-as aventura sa mai scriu, insa, o replica la Hamlet a lui Shakespeare (pastrand proportiile cu, aripile vantului), adica sa inventez ceva care sa-l salveze pe Hamlet sau Ofelia, caci as gasi trucuri (ieftine desigur ). Deci, ce sustin eu este ca arta nu trebuie sa cada in derizoriu. Ce s-a spus s-a spus!
Derizoriul apare si decade desigur din valoare. Unde lacrimogenul si speranta oamenilor ieftini pot aduce beneficii materiale, consolari pentru vaduve, e un spectacol 'induiosator'. Chiar si eu aplic rasu' -plansu'.
Totusi, macar in arta, daca nu si in viata, uneori trebuie sa avem decenta sa punem punct, pentru o chestiune de natura deontologica.Adica mai bine inventezi o alta poveste decat sa capusezi una gata facuta!
Sper ca mi-ai inteles parerea!
La buna scriere!
I-am raspuns intrebatoarei, totusi ti se adreseaza mai ales tie. Bine ca stii sa razi! Este seva vietii!
Primul l-am citit, am vazut si ecranizarea, multiplu.Al doilea nu!
Nu e vorba de nici o intristare, (adevarul ca si pe mine m-a intristat). Este mersul lumii, mai ales in perioade critice :razboaie, nemernicii.
Daca as scrie un roman in care sa continui novela, as descoperi (trist), doua persoane care au fost permanent 'contre jour'.S-au epuizat psihic, din cauze 'obiective', dupa regasire, nu au reusit sa sa-si uite trecutul, probabil ca oamenii, asa cred si eu, mereu' tin' cu cei slabi! Aici este o intreaga discutie nesfarsita. Dar asta este! Probabil ca oamenii, uneori trebuie sa moara, piatra filozofala nu le apartine!