Femeia:
iubitule, mi-e groază-n astă seară
şi chiar la tine-n braţe mi-este frig
visez că fug şi că nu pot să strig
în sala vastă cu figuri de ceară
stai lângă mine, taci în astă seară
visez că eşti de ceară şi te strâng
şi tu te moi şi eu nu pot să plâng
în diorama cu figuri de ceară
Maimuţoiul:
lungeşte-te, cu cardinali, pe soare
la timpul ofilirii, presupus,
aprinse văi în bucle să-ţi presare
lumină arsă, stângă, de apus
fii focul de pe lupă, stea exactă
lunule bălăcite în ochean
triunghi adeverit, buză compactă,
gest recuzat, oprit nazarenean
Femeia:
frate, când mă cuprinzi
cu braţul tău, cu blândul, simt un zvon
din care veac suind în trupul meu
de parcă
nu om, ci zeu în braţe strâng
şi-o rumeneală-mi urcă în obraji
şi patima ce-o scutură zefirul
în sânul nimfei, galeş aşteptând
s-apară-n crâng copita despicată
o simt şi eu,
aşa ţi-e sângele de cald, iubite
Maimuţoiul:
să mai mânii vecia cu glasul meu firav
să-ţi torn iar hoitu-n rime şi-n picuri de lăute?
heruvul ce adastă în tine e bolnav
pe care îl zărisem prin carnea ta, şi pute.
o vrabie, cu mii de căpuşe sub aripă.
ci numai eu punându-ţi o mână căpătâi
te-ncondeiai subţire, te aurii în pripă
şi-o candelă-ţi pusesem, să-ţi ardă la călcăi.
AdelaIoanaM întreabă:
RoxanaCaplan întreabă:
CyberDune28 întreabă: