Definitie:
Comparaţia constă în alăturarea a doi sau mai mulţi termeni cu scopul evidenţierii primului termen.
Comparaţia arată prin cuvinte asemănările adevărate sau închipuite dintre două sau mai multe lucruri ori fiinţe.
Clasificare:
Comparatia poate fi de două feluri:
(a) comparaţia în care sunt spuse însuşirea sau însuşirile lucrurilor şi fiinţelor;
(b) comparaţia în care însuşirea sau însuşirile sunt subânţelese.
Exemple de comparaţii din prima categorie:
„Iată un voinic călare, / Alb ca fulgul de ninsoare" (poezie populară);
„Harnică-i mândrula mea,/ Subţire şi mlădioasă / Ca o floare de frumoasă" (poezie populară).
La fel sunt şi: „un om înalt cât un munte", „o fată care aleargă mai iute decât o căprioară", o mândră care „aşa merge de frumos, de parcă scrie pe jos"; ca şi: „Soarele rotund şi palid se prevede printre nori / Ca un vis de tinereţe printre anii trecători" (Vasile Alecsandri),
În loc de ca, de ca şi, cât, decât, (de) parcă, uneori se foloseşte alt cuvânt pentru a introduce o comparaţie, de exemplu drept, însemnând în versurile următoare „ca" sau „ân loc de... cu": „Ne-ati venit apoi, drept minte o sticluţă depomadă, / Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă" (M. Eminescu), versuri în care poetul vrea să spună: „Ne-ati venit apoi, în Ioc de minte cu o sticluţă de pomadă" şi „în loc de armă cu un beţişor de promenadă".
Exemple de comparaţii din categoria a doua: „am un bade ca ş-un steag" (poezie populară), „Şi pe cer sunt încă stele, / Nu-s ca ochii mândrei mele" (poezie populară); „Văd poeţi ce-au scris o limbă ca un fagure de miere" (M. Eminescu). Din ele se subînţelege că badea e „înalt" sau „mândru" ca un steag; că ochii mândrei sunt „strălucitori" ca stelele, că limba scrisă de poeţi e „dulce" ca fagurele de miere.
Comparația este un procedeu artistic care constă în alăturarea a doi termeni (obiecte, persoane, idei, fenomene, acțiuni etc.) cu însușiri asemănătoare, urmărindu-se evidențierea anumitor caracteristici ale primului (de comparat), prin intermediul celui de-al doilea (cu care se compară). Relația de asemănare este pusă în evidență prin folosirea unor grupuri de cuvinte sau a unor cuvinte cum ar fi: ca, precum, asemenea, la fel ca etc.
Exemplu: „Și e liniște pe dealuri/ Ca într-o mănăstire arsă"
Comparaţia constă în alăturarea a doi sau mai mulţi termeni cu scopul evidenţierii primului termen.
Comparaţia arată prin cuvinte asemănările adevărate sau închipuite dintre două sau mai multe lucruri ori fiinţe.
Examinare a două sau a mai multor lucruri, ființe sau fenomene, făcută cu scopul de a se stabili asemănările și deosebirile dintre ele.Figură de stil care constă în alăturarea a două obiecte, persoane, acțiuni etc. pe baza unor însușiri comune.
Comparatia (lal. comparatio "asemanare") este figura de stil care consta in alaturarea a doi termeni (obiecte, persoane, actiuni) cu scopul de a evidentia trasaturile asemanatoare si de a da o mai mare claritate si expresivitatea limbajului. Legatura dintre acesti doi termeni - termenul care se compara, respectiv "subiectul" comparatiei (T1), si termenul cu care se compara (T2) - se face prin cuvintele: ca, astfel ca, intocmai ca, asemenea, cum, aidoma, asemanator cu etc.
Definitie:
Comparaţia constă în alăturarea a doi sau mai mulţi termeni cu scopul evidenţierii primului termen.
Comparaţia arată prin cuvinte asemănările adevărate sau închipuite dintre două sau mai multe lucruri ori fiinţe.
Comparatia este firgura de stil in care se evidentiaza doi termeni.Primul termen comparant si al doilea termen comparat
anonim_4396 întreabă: