Buna TPU!
Ce parere aveti de cartea "Pacienta tacuta" de Alex Michaelide? Mie mi-a placut, nu cred ca as mai reciti-o, intrucat a fost ca un delir literar, finalul, efectiv nu parea ca face parte din carte. Voi ce credeti despre aceasta scriere?
Va multumesc!

Am citit-o acum cateva luni. Sincer, nu mi-a placut. Consider ca a avut un concept bun, inceput intrigant care mi-a tinut interesul aprins si nu m-am asteptat la acel plot twist. A fost o alegere buna din partea autorului sa nu precizeze ca actiunea avea loc la trecut(relatia lui theo cu iubita), astfel cititorul a avut impresia ca totul se petrece in prezent. Acestea sunt singurele aspecte care mi-au placut. Pe parcurs devine plictisitor zic. Nu au loc rasturnari de situatie, povestea urmareste un fir constant in sensul in care Theo obtine raspunsurile fara efort prea mare. Adica nu au existat momente in care sa fiu la modul "wow, ce tactici iesite din comun, autorul mi-a dat un mind f uck total". Asta e problema. Acest mind f uck are loc in final doar. Tot ce face cartea interesanta este conceptul de inceput care se dizolva pe parcurs pentru ca ai acele intrebari si nu stii cum va evolua actiunea. Dar actiunea mai departe nu este wow. Chiar au fost momente in care m-am regasit plictisita pentru ca nu se intampla nimic. Compara aceasta carte cu Death Note. Este un anime in care Light Yagami, protagonistul, gaseste un carnet si daca scrii numele cuiva, persoana respectiva moare. Light dorea sa devina un fel de Dumnezeu si sa scape lumea de criminali. Pe de alta parte, il avem pe L care este cel mai mare detectiv si considera ca indiferent de scop, nu esti in masura sa judeci cine are dreptul sa moara si cine nu. Astfel incepe o batalie intre cei doi. L vrea sa descopere cine este Kira(porecla oferita lui Light) pentru a-i pedepsi crimele si Light sa-l omoare pe L, fiind singurul obstacol in calea lui pentru a-si indeplini scopul aka sa scape lumea de criminali. Desi sunt povesti extrem de diferite, diferenta este enorma. In sensul in care Death Note are MULTE intorsaturi de situatie si personajele adopta modalitati inteligente pentru a se apara sau a descoperi adevarul. In Pacienta Tacuta nu avem asa ceva. Este Theo care gaseste persoane apropiate de Alicia si le interogheaza. Niciun joc intelectual, nimic. Este o carte care se bazeaza pe inceput si plot twist pentru faima si reuseste, dar actiunea in sine e banala. Acum personajele. Extrem de banale. Inteleg ca autorul a dorit sa le faca apropiate de realitate pentru cititor sa relationeze, dar a exagerat. Toti sunt lasi care nu pot sa isi asume consecintele si nu exista NICIUN personaj care sa-mi fi atras atentia in mod special. Pentru ca sunt foarte prost scrise si nu ies cu nimic in evidenta. Theo spre exemplu este o persoana care evita sa ajunga ca tatal lui si sfarseste ajungand la fel. Imi place ca autorul a avut ideea asta sa arate ca traumele si mediul in care traiesti te pot schimba radical in ciuda eforturilor de a fi...altfel. Cazul lui Theo. Problema este ca nu am vazut eforturile lui Theo de a se schimba, conflictul interior. Pentru ca ar fi dat de gol plot twist-ul. O probema si mai mare, eforturile lui de a se schimba au fost minime. I-a fost frica de ideea sa ajunga ca tatal lui, dar nu a incercat sa isi schimbe viata, sa-si gaseasca un hobby, prieteni apropiati. Nu. Este descris a fi un om inteligent si singuratic, dar actiunile spun altceva. Tot ce a facut, sa se izoleze, sa fie un stalker dubios, sa ajunga sa isi abuzeze iubita dupa ce a fost inselat(cum a facut tatal lui cu maica-sa), toate aceste actiuni denota ca este nu doar las dar si dobitoc. Putem spune ca si-a distrus viata constient totusi, nu? Ca in acest caz este inteligent pentru ca a stiut, dar nu i-a pasat. Nu.
Desi stia subconstient, a ales sa ignore adevarul pentru a se proteja si-a gasit scuze constant. In acest punct nu mai este vorba de lasitate. Oricat de las ai fi, indiferent de iubirea obsesiva fata de partener, daca te duce capul cat de cat vei iesi dintr-o astfel de situatie. Pentru ca realizezi ca tu esti pus intr-un dezavantaj si nu vrei asta. Theo este tipul de tocilar extrem de imatur care ia cele mai proaste decizii cu buna stiinta si dupa se mira de consecinte. Si nici nu este un personaj placut. Stii ce ar fi fost interesant? Sa realizeze ca este un om naspa si sa-mi asume. Sa caute razbunare constient, sa nu il intereseze de sentimentele persoanelor implicate. Ca in carte nici el nu stia ce isi doreste de fapt. Emotional si egoist. Nu este o combinatie buna. De Alicia nici nu zic. Imi provoaca scarba. Inainte de crima tot ce stim despre ea este  ca e o antisociala careia ii place sa se f uta cu un dobitoc mai mare decat ea. Atat. Autorul a incercat sa o faca misterioasa prin faptul ca a fost mereu rezervata, dar nu a mers. Pentru ca era mereu nesigura pe ea si foarte naspa pe deasupra. Daca nu iti place compania singurei persoane care iti suporta aerul de superioritate de ce mai stai cu ea? Este si extrem de narcisista pe deasupra. Avand acest talent traia cu impresia ca este diferita, speciala. Nu, Alicia. Esti un outcast plin de insecuritati. Si problema cea mai mare cu personajele. Nu se schimba. Raman la fel de insecure pana la capat si fac cele mai tampite alegeri.

Scuze de raspunsul lung, aveam multe frustrari legate de aceasta carte pe care nu am avut ocazia sa le impartasesc.