doresc sa trimit o compunere la un concurs,va place:
COPILARIA
Cine ar fi creazut vreaodata ca amintirile pot dainui in mintea noastra ca un gand nesfarsit? Fiorii zilelor de copil sa se reintoarca doar din amintiri, cateodata pierdute prin sublimul intregului? Iata si visul meu de copil:
Este o zi frumoasa de vara. Florile de pe lunca ne incanta cu mireasma lor fermecatoare.Intr-o asa zi doar un drum catre balta, sub teiul vechi si prin si prin suflarea vantului domol ne-ar inveseli ziua aceasta in care soarele ploua cu flacari.
Dupa cateva adieri ale vantului leganate usor printre creangile copacilor un rasunet de copii se aude venind mai repede decat gandul catre balta.Acolo fel de fel de creatii ale gandirii noastre starnesc o curiozitate pentru cei mai mici. Dupa cateva ceasuri, Maritul Soare coboara din caleasca lui de nori.Pentru a nu ne prinde Doamna Luna,imparateasa noptii,am inceput sa alergam drept inainte,mai ceva decat in armata,si cum necum ca drumul nostrum ajungea tocmai la nea Ilie,om inzestrat cu doi caini ca de aur ce ne cantau din strigate doine frumoasa, dar si cantece de razboi.De teama noptii, ne-am urcat in ciresul lui nea Ilie si din cires am sarit in curte,de unde au incepu sa ne alerge cainii domnului pane ce am ajuns in fata unei portii ca de cristal.
Atunci ne-a Ilie tocmai se intorcea de la arat,si era tare oboist,dar de frica lui ne-am ascuns in tufisurile de zmeura din curtea lui,dar norocul nu tine cu noi,caci acolo,sotia lui culegea zmeura pentru prajituri.
Dupa toate acestea,nea Ilie ne-a alergat pane am ajuns acasa,iar acolo am intrat in pivnita unde nea Ilie nu m-a putut gasi.
Asa am petrecut acea zi de vara cu tunete de flacari si cu fiori de cristal.
A doua zi insa, in loc de ploaia cu flacari afara priveam perdeaua argintie ce se revarsa asupra mea.De plictiseala am adormit cu gandul la ziua de ieri.Si cum necum,dint-o data ploaia s-a oprit, si am inceput sa alerg prin toata casa.Cand am iesit afara,totul era neobisnuit:
Copacii erau din bezea,cerul era verde,iar campia era albastra,cat vedeai erau casutele unor pitici ca din
Alba-ca-Zapada,soriceii cei mici acum erau uriasi,iar motanelul zbura,pasarile inotau,iar pestii,ca si motanul Miki zburau.M-am intrebat ce-i cu toate acestea,dar nimeni nu mi-a raspuns,asa ca am incercat sa merg,dar zburam.Zborul m-a adus pane la bunica, cand state ape prispa si cum imi spunea povesti. Odata mi-a spus povestea TIMPULUI si a VIETII.Acestea sunt exact ca si o floare,dar nu ca o floare oisnuita,floarea vietii apare la rasarit,apoi infloreste,ca si omul in viata,spre seara se ofileste,atunci viata dispare,ea pleaca catre un taram de nedescris,cu gingasia tuturor florilor, dar floarea mai rasare.
Aceste cuvinte mi le sounea bunica atuci cand eram obraznic sic and nu o ascultam.Statea in fiecare seara langa soba si imi spunea povesti.Cand am vrut ca alerg la ea……….a disparut……,apoi zborul m-a dus exact in ziua de ieri,cand am plecat la balta,si cum am sarit in gradina lui nea Ilie, dar atunci am realizat cate daune i-am facut domnului.
Si din nou pluteam deasupra campiilor albastre.De data acesta zborul m-a adus intr-un oc neobisnuit, intr-un castel de cristal ce era asezat pa culmea celui mai mare munte de bezea si care era asezat pe o floare uriasa pe care te puteai urca doar in zbor.Pe tron era asezata o zana cu parul auriu si cu o rochita de cristalmavea o bagheta de diamant impodobita cu tot felul de pietre pretioase.Cand am incercat sa o intreb cine este, m-am trezit.Afara perdeaua de ploaie nu se mai zrea, in schimb soarele ardea atat de tare incat parca se impreuna cu cerul.Visul meu nu l-am povestit nimanui, doar bunicului.
Aceasta a fost copilaria mea din vis

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook