Eu sunt o poeta incepatoare si as vrea ca cei care scrieti sa imi dati sfaturi despre asta. Ce inseamna pentru voi o persoana care scrie? Cum ati defini scriitorul? Multumesc!

"-Mai bine ti-ai face un rost ca din poezie n-a trait si n-o sa traiasca nimeni. Poet? Poetii mor la
margine de drum sau in spitale de boli rusinoase..."
Geniu...cu atat mai mult cu cat el crede in ceea ce face si spera ca prin ceea ce creeaza viitorul o sa ii aduca un colos de multumiri.Dar poetii se multumesc doar cu putin.Nu-s apreciati si li se acorda o atentie infima.

Nichita Stanescu a spus ceva genial: poezia este in noi toti, poetul este cel care o scoate la lumina.Din pacate, sfaturile generale in poezie nu prea functioneaza (sau pot fi chiar daunatoare), si asta pentru ca poetii scriu diferit; daca Nichita ar fi scris precum Eminescu, nu i-ar fi reusit, iar daca Blaga scria precum Bacovia, ar fif acut-o mult mai slab decat ce a reusit sa creeze. Exista insa cateva sugestii generale, cea mai clasica fiind: citeste multa poezie, pentru ca te va ajuta sa iti dezvolti multe calitati necesare poeziei, si sa ai o privire de ansamblu asupra a ce anume au scris ceilalti poeti si pana unde s-a mers in poezie.Un alt sfat este sa scrii ceea ce simti, ceea ce te reprezinta, fara sa te gandesti cum (sau daca) ceea ce scrii va fi criticat de cineva.M-as bucura sa vorbim mai multe despre subiect, si, daca esti din Bucuresti si esti interesata, despre un cenaclu literar la care particip (acolo vin mai multi oameni care scriu poezie, si se discuta cam orice, de la poezie, literatura si pana la cunoastere de sine, filosofie, religie etc.).

Salut! Nu,nu sunt din Bucuresti, insa mi-ar placea sa tinem legatura, chiar si online. Imi place Nichita, ma regasesc in versurile lui, dar nu are un stil tocmai usor, e mai profund.Trece dincolo de cuvant, il sectioneaza intr-o maniera care mie imi place. Prefer poemele albe, poeziile cu rima nu stiu de ce dar nu ma prea atrag. Tie ce iti place? Imi poti arata o poezie scrisa de tine?

Ehm,eu nu scriu poezi dar scriu texte de dragoste.O persoana care scrie e asemenea unei privighetori de cand se naste canta, isi duce cantecul peste tot unde se duce. Daca iti place ceva, daca te atrage ceva, urmeaza acel ceva.Chiar daca oameni iti spun sa renunti, nu o face.Fi puternica, urmeaza-ti instinctele, nu toti inteleg o poezie buna, nu toti inteleg un text de dragoste bun. Unui om care nu e romantic iar fi imposibil sa inteleaga un text de dragoste, e ca si cum ai avea pretentie la un om nevazator sa iti explice un film mut.Asa sta treaba si in cazul tau la poezie. te pup si sa scrii cat mai multe.Si tine minte, nu cantitatea conteaza, ci calitatea. Fa-ti un blog si scrie pe blog.Eu am un blog scriu pe el ce imi debiteaza mintea, e pus la profilu meu daca esti curioasa.

Da, poezia lui Nichita este mai profunda (este printre preferatii mei de asemenea :) ), si mereu aduce ceva special, cu toate ca stilul este acelasi in atat de multe poezii (stilul sau personal), fiecare din ele aduce ceva nou.Mie imi place acea poezie care simt ca rezoneaza cu ceva dinauntrul meu, si totodata acea poezie care transmite ceva profund, o cunoastere umana mai adanca.Un mic articol scris de un prieten despre poezia lui, s-ar putea sa iti placa: http://luniseara.wordpress.com/2011/07/10/din-nou-inscrutabilul-nichita/

Doua dintre poeziile mele recente: Am fost odată-n somnul...

Am fost odată-n somnul adânc de peste veacuri
Vedeam tulpini ca munții, iar picături ca lacuri
În arbori - încleștare, simțeam a lor rafală
Chemam pământul sevei, dar frunza era goală
Zoream plutind fantastic spre umbre nevăzute
"Graiește armonie" rosteau din scorburi mute
A nopții singuratici, pierduți în timp de sine
Știind compuneri oarbe, știind... și încă bine
Alene pulberi luat-am din praful de mai jos
Întins privit-am cerul, prin ochi misterios
...
Lucea adânc de lună, sunând a cale nouă
Treceam prin nepetreceri, știam în frunze rouă
Oglinda ascultării ce ritmic îmi spunea
Vroiam a bate gândul, de gânduri îmi vorbea
Și le-nverzea nisipuri... spre rod pornea să fie
De sus pornea dividul, "spre-acum călătorie"
Grăi ziua de mâine, de sus, de peste mine
Am fost odată tainic în somn, și era bine...


Așteptarea-grâu

Așteptarea nu e afară
Și nici doar în noi
Așteptarea e între noi.Așa cum între mine și tine
Clipa așteaptă, vie,
Momentul.

Propun aștept-era
Întru o eră ce desparte
A te afla de a nu fi încă
Și marea de stâncă
Celest de departe
Și roua adâncă
De apa-cetate

Se-mbracă tărâmul ceresc, mut
De orizonturi nelucrate
Aduse în grâul prefăcut
În căldură; miresme uitate
Așteaptă gânduri
Adevărate

Imi place ceea ce ai scris, felicitari! Pe mine m-a ajutat mult sa intelej modernismul si neomodernismul cartea lui Hugo Friedrich "Structura liricii moderne". Cred ca acest tip de poezie neomodernista, cu sensuri profunde nu trebuie neaparat inteleasa ci contemplata. Alaturarea unor cuvinte neintelese dar totodata sublime iti hraneste privirea. Sau cel putin asta cred eu

Multumesc! Da, sunt de acord ca poezia postmoderna e foarte bogata in ceea ce ne ofera spre contemplare, peisajul e foarte plin si totodata ne hraneste.Numai ca exista mai mult decat atat in poezie, si putem gasi si cunoastere despre om, despre natura etc. in acele poezii.SIgur, contemplarea lor ne hraneste si intrucat ele contin ceva plin, au acea seva care ne ofera ceva deosebit. Fara ca ele sa ascunda sensuri mai profunde, poezia ar parea insa o alaturare de cuvinte care nu ne-ar face sa simtim nimic deosebit cu privire la ea.Si o mentiune: ma bucur mult sa intalnesc oameni care scriu si care sunt interesati de cunoastere si de cultura. Avem nevoie de astfel de oameni

Ai un email pe care mi-l poti lasa sa comunicam? Mi-ar placea sa iti arat si ceea ce eu scriu, doar ca prefer sa vorbim intr-un mediu mai sigur decat acest site.

Mihai_N1991@yahoo.com Sau iti pot lasa fb-ul meu pe privat.Si eu m-as bucura sa comunicam.