Imi place sa scriu si sa imi expun gandurile, trairile, sentimentele ect. Am scris ceva bazat pe evenimente reale din viata mea. Poate ca pe viitor o sa scriu o carte daca o sa se continue povestea mea cu acel om, acum am sa ma impart cu voi doar cu o bucata din trairile mele... Si vreau sa aud parerile dvs despre acest fragment mic...
În copilărie o bătrana mi-a şoptit la ureche următoarele cuvinte: "Ştii tu copila mea, viaţa e un bumerang, un bumerang care se întorce tot timpul înapoi. La fel şi faptele oamenilor, şi oamenii care te-au abandonat cîndva, totul se va întoarce înapoi, vei vedea." Erami mică şi nu prea am luat cont de ceia ce mi-a spus bătrînica. Peste ani am conştientizat că bătrînica avea pură dreptate. Chiar am avut o situaţie mai zilele trecute, în care bumerangul vieţii s-a întors în favoare mea, nu o sa intru în detalii pentru că nu-mi doresc să-mi dezvălui intimitatea mea dar, e vorba despre un om drag inimii, care în trecut mă ignora. În acea zi credeam că e o farsă şi că omul joaca teatru doar pentu a se distra un pic. Dar, nu era aşa m-a sunat a doua zi şi m-a invitat să ies la o plimbare ca să discutăm ceva. Nu am avut habar despre ce voia să discute cu mine. Am fost hotărîtă să ies cu acel om. Mă privea în ochi adînc cu o privire sinceră de copil, preţ de cîteva clipe privea atent fără să zică nimic. Am purtat o conversaţie scurtă de cinci minute pentru că omul se grăbea. La plecare am avut un dialog care o să-l port ascuns în sufletul meu toată viaţa.
- Copil frumos nu te îndrăgosti, te rog!, mi-a spus el privindu-mă, de parcă îmi citea sentimentiele.
- De ce crezi tu că m-aş fi îndrgosti de tine?, am întrebat eu cu o privire uimită.
- Pentru că te cunosc prea bine, mi-a spus el sigur pe cuvintele lui.
- Descrie-mă aşa cum mă cunoşti, i-am reproşat eu.
- Eşti un copil frumos, cu un suflet plin de bunătate, şi cu o inimă naivă.
I-am zîmbit absentă şi îngîndurată, ne-am îmbrăţişat strîns şi apoi ne-am luat rămas bun unul de la celălalt pentru că el trebuia să plece a doua zi in Germania, mi-se inundau ochii cu lacrimi dar, nu am putut plînge. Îmi doream atunci doar să ajung cît mai repede acasă ca să mă pot refugia în baie unde puteam să plîng în voie şi fără de a provoca durere celor care mă iubesc. Voiam să plîng ca să-mi uşurez sufletul care era plin de pejudecăţi, regrete şi dezamăgire în mine dar, nu puteam plînge. Eu mai aveam ceva sentimente faţă de acel om, acum tot mai am dar nu aşa puternice precum le aveam cîndva. Atunci mi-am amintit de cuvintele preţioase ale bătrînei. Am conştientizat şi realizat că oamenii se pot schimba dar, nu şi sentimentele care vin din inimă şi suflet. Viaţa e un bumerang care se întoarce tot timpul înapoi dar, nu imediat la momentul potrivit.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook