1. Apreciez in special cartile istorice, insa si cele care tin de spiritualitate.
2. Subiectul trebuie, in primul rand, sa-mi fie pe plac. Apoi as prefera sa fie accesibila oricarui tip de cititor, avizat sau nu. Chiar daca stiu despre ce e vorba, este neplacut sa citesc intr-o carte ceva in genul: Divizia 35 Infanterie comandata de Walter Model, flancata de Divizia 20 Panzere a lui Guderian ataca, impreuna cu Divizia 8 Aeropurtata, intariturile sovietice. Rusii se opun Wehrmacht-ului cu Diviziile 10 si 8 comandate de maresalul Jukov, acompaniate de tancuri T-34 si avioane II-2 Sturmovik. Este doar un exemplu, am scris ce mi-a venit in minte. Chiar daca e nevoie de asa ceva intr-o carte, cred ca acest tip de abordare nu atrage. La polul opus, cartea "Mandria Cartaginei - Romanul lui Hannibal" este scrisa ca o poveste, imbinand fapte istorice cu fictiune, imbinand razboiul propriu-zis cu momente intime intre Hannibal si sotia sa, Imilce. De asemenea, o nota de umor din partea autorului este intotdeauna binevenita si apreciata.
3. Tinerii scriitori trebuie sa citeasca, in primul rand carti, sa aiba parte de o educatie buna si, cel mai important, sa scrie corect gramatical. Subiectul abordat nu are importanta, ramane la latitudinea fiecaruia in functie de preferinte. Trebuie sa aiba in vedere, insa, ca opera sa nu poate fi placuta de toata lumea. In final, nu pot sa-ti urez decat succes. Sper sa scrii o carte care sa ajunga bestseller
Nu știu dacă ai dreptate în întregime.
Paragraful propus „ Divizia 35 infanterie comandată de..."ar putea face parte dintr-o lucrare strict documentară, de istoriografie, strict de specialitate ( armate, războaie, bătăli, tehnici și tactici de lupătă etc.).
Oare asemenea cărți nu s-au scris și nu se scriu?
Și ele nu au destui cititori?
Și pentru că ai supus atenției subiectul „istorie" să dau cîteva exemple care sunt la îndemîna oricui și care nu au nici un strop de ficțiune, nici un strop de umor, și totuși au fost și sunt citite de milioane de cititori.
Spre exemplu...
Toate cărțile lui Victor Suvorov.
„Napoleon Bonaparte " de Tarle.
„Dicționarul marilor bătălii" de Ian V.Hog
Și încă multe, multe altele.
Alta e dacă ne referim la „Cezar" de Alexandre Dumas, ciclul „Paravanul deaur " al Iosif Ludo, cartea pe care o citezi, despre Hannibal, toate cele 14 volume ale lui Sven Hassel, în care adevărul istoric se întretaie cu ficțiunea și, nu de puține ori, destule pasaje sau secvențe conțin și umor, chiar.
Și nu numai despre cărți cu subiect istoric. Cu oricare altă temă.
Așa gîndesc eu.
În orice caz, acel punct 3 al răspunsului matale este cel mai bine atins și se impune a fi cel mai important.
Să ai sănătate!
Salut, daca chiar ai talent poti scrie ce vrei, ceea ce te caracterizeaza deoarece oricum daca este o carte buna o sa fie citita. Ma refer la faptul ca trebuie sa fie putin universala pentru a putea prinde la orice clasa de oameni. Incearca un sf-mister, ceva gen care sa te tina in suspans, eu sigur as citi o carte de genul
1.Actiune, comedie, suspans, fictiune
2.Conteaza mult titlul sa fie atragator dar mai mult continutul cartii
3.Sa fie cat mai originali si povesti cat mai bune
anonim_4396 întreabă: