Ma puteti ajuta cu o poezie despre primavera? Va promit funda si va rog ajutati-ma urgent.

Ghiocelul
De sub plapuma de nea
Straluceste-o dalba stea,
Floarea ce ne prevesteste
Ca iarna ne paraseste.

Ea e prima care apare,
Ne surade zambitoare
Si frumoasa, sclipitoare
Rade spre raze de soare.

Vestitorul
Din zapada argintie
A iesit un ghiocel
Si cu glas de clopotel
Striga cat poate de tare:
- Primavara azi apare!
Toti se uita inspre el,
Si se-ntreaba cu mirare
De ce striga atat de tare
- Primavara azi apare!
Primavara azi apare!

Dar
E plapand si capul mic,
I-a iesit iar la iveala
Ca sa ne dea socoteala
Ca primavara a venit!

Cu petale albe, moi,
Ne priveste si pe noi,
Asteptand sa il luam
Si mamelor sa il dam.

Martisorul
Hopa, azi e martisorul!
Ma gandesc cu binisorul:
Cate martisoare, oare,
Pot sa cumpar oare? oare?
Cand sunt goala-n buzunare?!

Urare
Rosu si alb, si alb si rosu,
E martisor, ne spune mosu',
Ce-anunta cu un glas vioi
Ca vine primavara pe la noi.

Ca un canaf legat de-un ghiocel.
Cu-o floare dintr-un copacel,
Urezi si celui mic, si celui mare
O primavara plina de visare!

Urez si eu celor ce vor s-asculte
Doar soare-n ochi si multa bucurie
Si viata o primavara sa le fie,
Sa fie-nconjurati de gingasie!

Sosirea primaverii
Primavara a sosit
Ghiocelul a-nflorit,
Copacii inmuguresc,
Pasarile ciripesc,
Soarele iar straluceste,
Firul ierbii incolteste,
Sa ne dea noua de veste
Primavara ca soseste!

Iata una mai frumoasa, nu ca cele pentru copii

"Primavara" de Magda Isanos

Un aer caldut, parfumat
Sub cerul de-un pal ivoriu,
In vale pârâul
umflat
alearga salbatec si viu.

In zori m-a trezit sarutarea
trimisa
pe-o raza de soare;
Lumina-neca departarea -
tot răul murise-n
uitare.

Veni pe aripa de vant
O veste frumoasa din cer.
Si-acum
batranul pământ
Isi lasa cojocul de ger.

E vestea ce-o murmura
seara
zefirul. Padurea o stie;
Soseste de-acum Primavara,
să bucure
lumea pustie.

Prin dealuri sarace, se-aude
un zvon care creste
mereu.
Il spun a pârâului unde
Il cânta tot sufletul meu.

O floare
albastra si cruda
se-nalta sfioasa spre soare
si cata la loc să
se-ascunda
de firea zapezii ce moare.

Tu soare, trimite lumina
în raze
bogate spre noi
si fă să rasara-n gradina
frunzisul, pe arborii
goi.