Cand va confruntati cu un roman dificil dar considerat a fi canonic sau important pentru literatura, cum procedati? Cititi un comentariu inainte? Cititi doar cate putin in fiecare zi? Reveniti la el dupa ce va mai formati gusturile? Recent am citit o parte din Sunetul si Furia de W. Faulkner si, spre rusinea mea, nu inteleg genul acesta de literatura.

Eu ma inarmez cu rabdare, sa pot sa o dau cu romanul parte in parte cu mainile goale
Inca am teama sa ma apuc de Strainul lui A. Camus, vreau sa vad de ce este considerat de catre Le Monde, unul dintre cele mai bune romane ale lumii imediat urmat de Marcel Proust

De ce nu m-am apucat de el inca? pentru ca nu mi-a placut niciodata 'filozofia absurdului' cum nu m-a atras teatrul absurdului, inventat de Eugen Ionescu, nu pentru ca nu il inteleg ci pentru ca nu este in paleta mea de preferinte

Când mă oboseam cu literatura clasică citeam câte puțin, până simțeam că nu mai rezist, și luam o pauză. Păreri critice citeam doar după ce apucam să-mi formez o părere asupra cărții, după ce citeam puțin din ia. Bine, pe atunci eram în facultate și eram oarecum nevoit să le citesc dar astăzi nu mă mai obosesc, dacă nu-mi place romanul atunci nu îl citesc, poate să fie oricât de canonic și popular.

Arunc romanul în sobă atunci când nu-l pot înțelege.

Nu te rușina, Faulkner e notoriu de greu de înțeles. Ăsta e stilul lui, n-ai ce-i face.
Citește puțin câte puțin și revin-o asupra pasajelor pe care nu le înțelegi. Comentariile citește-le după ce-ai terminat.

Nu stiu despre ce carte vorbesti. Nu am auzit de ea chiar daca tu spui ca ar fi important pentru literatura. Asa importanta... ca e anonima.
Dar cand o carte merge greu, citesc cate putin in fiecare zi ca sa am timp sa "rumeg" si sa inteleg ce am citit.