Care sunt cele mai nereușite cărți citite de voi?

Care au iesit de la tiparnita si au aterizat direct in containerul selectiv de hartii.

Cărțile lui Erich von Däniken.

Le-am dat erase din memorie, asa de inutile mi s-au parut.Ar trebui sa intru pe un cont unde am o evidenta ca sa vad daca m-am obosit sa le dau o stea.

Nu mi-a parut cea mai nereusita dintre toate cele citite, doar ca nu mi-a placut stilul in care este scrisa aceasta carte, fan fiind al ocultismului, ezotericului si mitologiei in literatura comerciala

Anne Rice -Interviu cu un vampir, declar ca fiind o carte pe care nu as mai citi-o vreodata sau sa o recomand cuiva

Cărți pe care le-am găsit ca fiind nereușite sunt destule, mai ales alea de duzină, dar m-a impresionat într-un mod neplăcut mai ales a song of ice and fire a lui George R. R. Martin după care s-a și făcut serialul game of thrones, Autorul sare între punctele de vedere ale personajelor de zici că e un iepure, multă vorbărie pentru a descrie niște evenimente care puteau fi puse ușor într-un volum iar acțiunea se desfășoară atât de lent încât îți vine să-ți dai cu cartea în cap și să o lași dracului, ceea ce am și făcut după ce am reușit cu greu să termin primul volum, care de-abia reușește să ne introducă în multitudinea de personaje care rareori au mare relevanță în narațiune.
Cât despre Cărțile lui Rick Riordan, mi se par a fi scoase cu duzina și le-am uitat mai repede decât le-am citit.
În genul asoiaf, cu atâtea personaje încât trebuie să iei notițe ar mai fi și cronicile malazane, multora par să le placă însă eu deja m-am pierdut după vreo 200 de pagini așa că am renunțat.
Din sfera dezvoltării personale amintesc doar secretele întregii vieți, am văzut doar titlul și deja mi-a lăsat un sentiment de junk mail dar am zis să încerc, după câteva pagini am renunțat, e o mizerie de carte scrisă cu un singur scop, de a prosti lumea naivă să o cumpere și mă îndoiesc că a schimbat viața cuiva, nici decum să-ți pună pe tavă secretele întregii vieți.
Mai amintesc și cărțile lui erik Vondaniken, niște aberații care se vor a fi știință, dar, oricum nu-l depășește pe românașul nostru Radu Cinamar, care are o serie cu niște aberații monumentale despre ceva tuneluri interdimensionale pe sub bucegi, tuneluri care se extind pe sub tot pământul cică și fac legătură cu asia, america, etc, încât am citit-o doar de amuzament și pentru material creativ în viitoarele mele cărți, tipul chiar reușește să impresioneze cu teoriile conspiraționiste atât de trase de păr încât ar merita un premiu pulitzer doar pentru imaginație.

Acum vreo doi ani a trebuit sa traduc un manual scurt de 'gandire creativa' si zici ca autorul avea doar doua pagini de continut pe care trebuia cumva sa le faca sa acopere 100. Erau paragrafe precum: "Gandirea creativa este importanta, cruciala, valoroasa, necesara, moderna, dezvoltata, relevanta si frumoasa. Cei ce nu au capacitatea de a gandi creativ la nevoie sunt inutili, artagosi, infumurati, nepriceputi, irelevanti si inchisi la minte. Pe de alta parte, cei ce au capacitatea de a gandi creativ la nevoie sunt utili, eficienti, importanti, cruciali, inteligenti, destepti, isteti, necesari, valorosi si dezvoltati din punct de vedere mental, cognitiv, psihologic, comportamental.".

In prima faza, am crezut ca e scris de ceva student in anul intai care a publicat asta prin pile, cumva. Apoi l-am cercetat pe autor si am vazut ca e prof universitar la o facultate in Arizona, SUA si preda limba engleza si scriere creativa de 30 de ani. Ceva ce nu vezi in fiecare zi.

Nu mi-a prea plăcut Padurea Norvegiana și nici Codul lui Da Vinci!

Abecedarul

Stiu ca o sa starnesc controverse, dar nu mi-a placut "Elevul Dima dintr-a saptea DELOC! Ideea "expeditiei" lor mi s-a parut total absurda. In plus, Lotte m-a exasperat - serios, nu am mai dat de un personaj atat de plangacios in vreun alt roman.

Cea mai nereușită carte citita de mine, după punctul meu de vedere este "Twilight."

„50 Shades of Grey" de E.L. James.

Seria Percy Jackson și Olimpienii și continuarea, seria Eroii Olimpului. Le am citit acum mult timp, sunt pentru copii, știu, dar le detest. Mai ales a doua serie. Personajele principale sunt mereu perfecte, întâmplări ilogice, mentalitate prea americana. Harry Potter de exemplu e tot pentru copii, dar cel puțin acolo are sens ce se întâmplă și e bine scrisă. Și mai e Manifest-7 pași pentru a-ți transforma viața. Nu am citit-o toată, pentru că autoarea vorbea de cai verzi pe pereți- cum fuma, se droga, nu avea servici și dintr-o dată a dat peste un podcast care i-a transformat viața. Imediat după, și-a "manifestat" dorințele și s-a căsătorit cu un tip bogat, a scăpat de toate dependentele, are un job bun etc. Acum facem și noi la fel cu ajutorul cărții ei. Sigur.