Salut, imi place foarte mult seria de carti Ender's game care este si in romana, este sf daca astea nu te fascineaza, poti incerca Colt Alb, Singur pe lume care este suppper, sau Chemarea strabunilor care este super dar nu este foarte mare! vreo 180 pagini cred! Bafta la citit!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Moartea cartilor, Locuri intunecate, Sunetele mortii, Misterul trenului albastru!
Buna,Jurasic Parc de placere si inca cateva pentru scoala, cum ar fi Harap-Alb
Daca nu citesti si cateva din cartile enumerate, nu o sa faci diferenta intre valoare si Kitch.Crezi ca merita citit Anton holban?
Ce ti se pare ca el a scris si nu gaseti la altii? La Anton Holban.
Ai gândit când mi-ai dat aceste două răspunsuri?
Eu zic să te documentezi, să vorbești cu un profesor de română, să vezi cam despre ce este vorba. Dacă ai citit și nu ți-a plăcut, e problema ta. Dacă ai de gând să faci din părerea ta un adevăr universal valabil, îmi pare foarte rău ca-ai ajuns să atingi o carte scrisă de el.Dezbaterea mi se pare inutilă. Cred că ești mult prea subiectiv și că nu gândești suficient.Ce nu găsesc la alții? Analiză adevărată. Petrescu A SCRIS „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război ", Anton Holban a scris „Ioana" și „ O moarte care nu dovedește nimic" tot în aceeași perioadă. Uite așa se explică faptul că poți regăsi în opera lui „chestii" folosite și de alți scriitori. Perioadele de apariție ale operelor sunt foarte apropiate, deci autorii au cam aceleași surse de inspirație, dar și aceleași obiecte de interes. Așa-i în literatură. Dacă ai nevoie de exemple, gândește-te la optzeciști.Camil Petrascu surprinde drama intelectualului lucid(găsești asta oricunde). Anton Holban făcuse asta. Aaa, dar înaintea sa a făcut asta Marcel Proust, dar într-un mod diferit, nu? E posibil să știi faptul că opera lui Proust l-a inspirat pe Holban, de aceea îl menționez.În caz contrar, ignoră acest comentariu.Așa cum unii îl apreciază pe Dostoievski, așa îl aprecia el pe Proust. Oricum, ceea ce vrea fiecare să transmită, modul în care o face fiecare, filosofia de viață a fiecăruia, toate acestea diferă. Sunt o susținătoare a individualității fiecărui autor.
De ce n-are prea multe opere cunoscute? Pentru că a trăit puțin și atunci se formau scriitorii caninici. Ce am mai găsit eu la el? Ei, dragă „domnule critic literar", dacă eu îți pot răspunde la această întrebare, atunci ar trebui să poți și tu să-mi răspunzi la următoarea întrebare: Ce n-ai găsit tu la el și ai găsit la orice scriitor care ți-a stârnit- până acum - interesul? Dacă ai încercat să dai un răspuns, dovedind că ai un minim de respect față de această „conversație", atunci îți vei da seama de faptul că tu cauți anumite lucruri la un scriitor. Să spunem că ai un tipar, la fel ca noi toți. Oricum, se pare că nu ai aflat până acum, dar nu trebuie să citești doar ceea ce-ți place. Ăsta-i un moft.Eu am depășit acea perioadă.
Este o recomandare.Nu erau restricții.Nimeni nu a zis fără Anton Holban sau fără scriitori care utilizează tema x.
Marile teme literare au fost preluate de majoritatea scriitorilor, dar maniera de scriere diferă, Nu mi se pare că stilul lui ANton Holban seamană cu cel al vreunui alt scriitor, deoarece eu m-am documentat și am analizat. Vezi tu, uneori trebuie să filtrăm informația, nu doar să o absorbim precum un burete.
Tema? Am explicat mai sus. Nu e cazul să vorbesc despre subtilitățile textuale, pentru că acelea nu pot fi regăsite și la alți autori. Dacă citești „Jocurile Daniei", înțelegi mai bine. Acolo explică.
Mă aștept să vii cu un răspuns care să răstoarne tot ce am zis. Știu că vei nega tot ceea ce am zis, știu că nu-mi vei da dreptate.Vei crede că-mi place mie și că ori am gusturi proaste, ori nu vreau să accept ceea ce spui tu și că merg pe principiul „gusturile nu se discută".Eu am venit cu argumente solide.Mi-am format o părere după o analiză amănunțită a textelor. Vino cu argumente și voi lua în considerare ceea ce spui, sau vino cu ceea ce aștept din partea ta (pentru că eu am reușit să-mi formez o părere despre tine deja)
și eu nu voi mai răspunde, din respect pentru literatură, dar și pentru persoana care a postat întrebarea inițială.
Dacă singurele tale argumente sunt generate de subiectivism, le voi ignora.Ale mele sunt obiective. Deși întrebarea ta cerea un răspuns subiectiv, am considerat că nu este cazul să-ți fac ție confesiuni.
Am încercat să-ți explic, nu să-ți dovedesc/ să te conving că Anton Holban „merită citit". Dacă nu ești dispus să analizezi și să gândești, îmi permit să te rog să nu te mai obosești cu astfel de răspunsuri.Este o pierdere de timp pentru amândoi.
Voiam de fapt sa-ti spun ca si eu am citit fortat la scoala o gramada de maculatura. Mai tarziu, cand mi-am asumat o metodica, am ajuns la concluzia trista de a pierde vremea cu plesi, holbani, brebani, cand nu citisem esentele cartilor lumii.
Acum imi dau seama ca pentru mine este o pierdere de vreme. Fiecare trebuie sa gandeasca cu mintea lui doar pentru el insusi.
Cat priveste parerile celor ca tine, nu stiu daca ma pot atinge.
Dar am incercat in suprema mea umilinta, sa-ti spun, ce tampit sa fiu ca sa vreau sa te ajut, voiam sa zic ca daca nu ai citit Dostoievski integral, H. Hesse integral, Sminescu integral si multi altii, nu mai zic de filozofi, atunci iti pierzi vremea cautand in gunoaie, iar daca vei descoperi vreodata vreun diamant, vei plange!
Nu neg nimic din ce zici, in fond nu asta este intentia. Voiam doar sa spun ca sunt atat de multe carti extraordinare, dar iti trebuie formatie, iar aceea o gasesti macar apreciind anticii, tragedia greaca, clasicii. Pe unii nici nu trebuie sa-i citesti, doar sa-i rasfoiesti.
George Calinescu, pe care l-am reevaluat, il consideram destept cum crezi ca este Holban al tau, a zis o chestie care m-a pus pe ganduri.Anume, la sfarsitul vietii spunea ca a citit atata maculatura, doar din cauza ca era critic literar, ca trebuia sa faca recenzii. Asta ii era meseria.Si deplangea ca nu si-a putut consuma acel timp citind esente, frumuseti reale.Dar manca si el o paine.Nu zic ca AH al tau n-ar merita citit, dar daca nu am epuizat pe Hermann Broch, Virgiliu, pe Homer, Constantin Noica, uitat, pe filozofi, au si ei latura literara, imi este rusine sa citesc papitoi! Acum! Am citit si eu multa maculatura pana sa deslusesc valorile. Asta voiam sa-ti comunic, nu sa te neg, caci m-as nega pe mine.Om batran si prost!
Despre Marcel Proust, pot spune ca a deschis o moda, aceea a asa numitului 'roman fluviu', dar e un scriitor de mana a doua.A avut sclipiri desigur dar nu e PERFECTIUNEA pe acre o gasesti sa zicem la LUPUL DE STEPA al lui Hesse sau Portretul lui Doryan Gray, adevarate tratate de estetica.Sau chiar americani ca Edgar Allen Poe sau O'Henry sau Sienkievici(polonezul) sau ...scriitorii sud americani gen Marquez(desi il consider maculatura si pe el ), apoi alt scriitor de arta care a scris Biblioteca Babilonului, poate chiar Agatha Christie, de ce nu? si o mie si una de nopti, povesti arabe de o finete a exprimarii nevazute prea des in literatura vremii contemporane povestilor dar nici acum. Sau Friederich Nietzsche, care a explicat prima oara Esenta Tragediei Grecesti(nu ma refer la mizeria de azi).In care a remarcat simbioza Apollinicului cu Dyonisiacul, zeul visului si respectiv al betiei. Asta este arta!
Gusturile nu se discuta, intr-adevar, dar daca vad pe cineva cu gusturi pestilentiale, plec! Ce sens ar avea discutiile?
La Anton Holban, un scriitor bunicel, am gasit tot ce gaseam lejer la Dostoievski sau Tolstoi sau multi altii anteriori. Dar ce am gasit la aia, nu am gasit la A.H.
Scuze ca ti-am confundat varsta, nu asa se vorbeste cu un copil.Mi-am pierdut uzul ratiunii.
Si-mi pare rau sa-ti spun ca profesoarele mele de romana au decedat de mult.Pe cine sa mai intreb?
Faptul că-mi place Anton Holban, nu înseamnă că ceilalți nu-mi plac. Întrebarea era: „Ce carti va propuneti sa cititi neaparat?"
Prefer să mă opresc aici. Aș risca să devin subiectivă. Proust îmi place mai mult decât Marquez. Pe Marquez îl poate citi oricine, este accesibil. În ultimul timp am tot auzit de Edgar Allan Poe. Nu-mi place în mod special, dar îl apreciez și nu-mi permit să contest faptul că merită să fie citit.Sunt scriitori „mari" care nu mă atrag, nu pentru că nu-mi place ceea ce au scris, ci pentru că nu mă pot apropia de ceea ce au scris.Cu toate astea, îi citesc.Un om care citește nu poate aprecia doar scriitorii celebri, trebuie să cunoască și să studieze cât mai mulți, altfel ar trebui să exterminăm toți scriitori contemporani, nu? Cât despre faptul că ceea ce găsim la scriitorii consacrați nu găsim la Holban, se prea poate. Eu însă am găsit ceva la el ce n-am mai găsit la ceilalți. Sunt de acord. Trebuie să citesc marile capodopere literare. Asta încerc să fac, dar încerc să-mi formez și o „personalitate literară". Nu știu, dar acest raționament m-ar face pe mine să acord întâietate lui Dostoievski, dar eu i-am acordat deja întâietate lui Tolstoi.De ce să ne comportăm ca niște bureți? Este foarte logic ceea ce spuneți, dar literatura ar fi săracă fără toți acești papițoi, pe care dacă eu nu-i citesc și nici restul lumii n-o face, atunci au trăit și trăiesc degeaba. Cât despre Călinescu, da, știam despre acea „reflecție", dacă o pot numi astfel. M-am gândit și eu la asta, dar n-am de ce să fiu de acord, pentru moment. Vărsta îmi permite să sper că voi avea timp suficient pentru a răsfoi măcar adevăratele capodopere, permițăndu-mi câteva escapade în care să frunzăresc și scrierile papițoilor.
Dupa felul deosebit si critic dar si elegant in care va exprimati, sunt absolut sigur ca varsta va va permite sa cititi macar o parte din minunile lumii.Eu cand v-am auzit cum tratati scriitorii, am crezut ca as comunica cu cineva de varsta mea, care si-a tocit coatele prin biblioteci babilonice si nu ma mai saturam sa condamn mai tarziu un scriitor sau altul.Gasind pe altul mult mai frumos. Ciclul 'biologic'se pare ca trebuie urmat.Nu prea ai de ales, sunt altii de varsta ta, care se multumesc cu americanisme ieftine, desi si americanii au profunzimi notabile.
Recunosc sincer ca si eu l-am apreciat la o anumita varsta pe Tolstoi, in fata lui Dostoievski.Nu Razboi si Pace m-a impresionat sau multimea çaracterelor'(personajelor, pe care le-a manageriat destul de bine ), mi-a placut o nuvela, poate si uitata (Invierea), apoi l-am asemuit cu Hugo al francezilor.Sau Cesare Paveze, la moda in vremea mea.
Dar as vrea sa-ti spun ca la un moment dat, citind si ceva critica literara, m-a obligat profesoara de romana, apoi cea de la universitate Z>D
-continuare-
Dupa felul deosebit si critic dar si elegant in care va exprimati, sunt absolut sigur ca varsta va va permite sa cititi macar o parte din minunile lumii.Eu cand v-am auzit cum tratati scriitorii, am crezut ca as comunica cu cineva de varsta mea, care si-a tocit coatele prin biblioteci babilonice si nu ma mai saturam sa condamn mai tarziu un scriitor sau altul.Gasind pe altul mult mai frumos. Ciclul 'biologic'se pare ca trebuie urmat.Nu prea ai de ales, sunt altii de varsta ta, care se multumesc cu americanisme ieftine, desi si americanii au profunzimi notabile.
Recunosc sincer ca si eu l-am apreciat la o anumita varsta pe Tolstoi, in fata lui Dostoievski.Nu Razboi si Pace m-a impresionat sau multimea çaracterelor'(personajelor, pe care le-a manageriat destul de bine ), mi-a placut o nuvela, poate si uitata (Invierea), apoi l-am asemuit cu Hugo al francezilor.Sau Cesare Paveze, la moda in vremea mea.
Dar as vrea sa-ti spun ca la un moment dat, citind si ceva critica literara, m-a obligat profesoara de romana, apoi cea de la universitate Z>D
Busulenga, mai fascinanta vorbitoare decat scriitoare(cam ca Patapievici de azi in zile bune), am inteles ca sunt notabile cateva 'tratate de arta literara'. Este posibil ca aceste tratate, asa le numesc, sa-mi fi restrictionat sever lecturile. Ma refer la Nietzsche (o carte ramasa de referinta a lui -ceva in sensul Nasterea Tragediei Grecesti)care a pus problema, sa zicem a morfologiei artei, preluata sau impartasita initial si de Wagner cu care s-a certat polemic, la un moment dat, apoi Hermann Hesse cu Lupul de Stepa (Steppenwolf), pe care il si explica in preambulul scrierii, de o frumusete de asemenea inegalabila, Mi s-a parut mie! Dar si altora.
Dar si copilul de Oscar Wilde, care inaintea acestora, cu un secol in urma, a scris Portretul lui Dorian Gray, camuflaj si mai perfect al esentei artei.Implicit al Literaturii cu statut de ARTA.
Dupa ce am citit acestea, am inceput sa fac un filtru foarte sever.Dar asta se intampla pe la 20 de ani, ai mei, dupa care mi-am schimbat total optica, e adevarat ca citisem cam toata literatura de scoala romaneasca impusa de diversi profesori, caci nu aveam incotro, ce sa mint, la vremea aia mi-a si placut sau am inteles cateva.
Am ramas cu traumatismul conceptional ca nici un om nu ar trebui sa mai scrie o carte cata vreme a existat Shakespeare, Dostoievskii, Homer, Sofocle.
Lumea merge inainte, au aparut si altii notabili 
oe, Tennesse Wiliams, Kafka (un unicat in istoria literaturii-nu am gasit unul mai tampit ca el).
Considera acestea ca pe o scuza pe care ti-o adresez.Ca sa nu mai completez cu Biblia si altele care au stat la baza tuturor scrierilor si dezbaterilor, de dupa frumosii greci antici.Ma refer la as zice eu calitate.
Interesante sunt si SF-urile.
Poate si Harry Poter, dar desi le-am citit pe diagonala, rapid, nu m-au multumit. Sau Sandra Brown.
Prefer o carte in care sa savurez fiecare cuvant sau propozitie. Cineva de pe TPU, m-a uimit cu remarca referitoare la Diderot (Calugarita).Am citit-o cu atentie, nu stiam ce a gasit in ea. Desteapta carte pentru epoca aia. Daca nu o citeam nu as fi pierdut nimic, asa m-am gandit.
Dar adevarata carte romaneasca, literara, filozofica analitica si sintetica, este a lui Constantin Noica, Cuvant despre rostirea romaneasca'','vreau sa spun ca multi mediocri au mancat paine de pe urma acestui om, in primul rand Cioran, care a avut sansa sa stie schematic pe Nietzsche, pe Noica, limba franceza perfectionata.Nu mai vorbesc de astia de la noi.
Norocul meu a fost ca l-am citit inainte pe Nietzsche si ceilalti, altfel cadeam in plasa voastra, cei mai tineri.
Oh, „Învierea" nu-i uitată. A ajuns la mine, iar de la mine la cunoscuții mei. Sunt de acord cu dumneavostră în privința lui Kafka, e unic. Mi-a plăcut „Metamorfoza", dar sunt și altele foarte bune. Înțeleg perfect de ce apreciați atât de mult „Portretul lui Dorian Grey" sau anticii, dar nu cred că doar ei reprezintă literatura. În zilele acestea, în care oamenii nu citesc, iar când o fac, aleg să citească niște „cărți ieftine", e bine că există și ceilalți mici scriitori, care fac o treabă bunicică și se apropie mai ușor de cititorul de rând. Mie-mi place și Saramago, deși multora le place mai mult Marquez. Cineva a spus că „poți recunoaște textele marilor scriitori în orice limbă ar fi" (în acest moment nu-mi pot aduce aminte cu exactitate cine a zis asta și nu vreau să greșesc. Vă rog să-mi scuzați această scăpare.). Au o muzicalitate aparte. Ei bine, Marquez mi se pare cel mai ușor de recunoscut, deci este un scriitor strălucit, însă ipotezele halucinante ale lui Saramago sunt mai aproape de „gustul meu". Marquez scrie bine, are un stil unic, dar nu mă prea atrag subiectele sale. De fapt, cam asta-i poveste marilor scriitori: operele lor sunt memorabile.
Momentan nu mă atrag Sf-urile. N-am reușit să termin Harry Poter, n-am rezistat până la final, dar sunt alte romane mai bune, deși nu foarte populare (Dune, Solaris).
Scriitorii sunt cei care ar trebui să-și pună problema dacă ar trebui să mai scrie ceva, câtă vreme au existat acești „titani ai literaturii". Când am făcut cunoștință cu Shakespeare, mi-am dat seama că până atunci nu cunoscusem literatura cea adevărată, adică așa cum e ea, ci în mintea mea, aceasta avea o imagine distorsionată. Dar n-am dorit vreun moment să mă opresc la Shakespeare, ci din contră, știam că trebuie să cunosc mai mulți scriitori.
Nu vreau să vă mint în legătură cu vârsta mea. Am 15 ani, deci nu aveți de ce să-mi vorbiți cu „dumneavoastră", eu trebuie să fac acest lucru.
Thomas Mann, a scris si el cateva carti foarte bune.Chiar daca evreu, avea o cultura care transcendea artele. A se vedea Muntele vrajit, sau Doctor Faustus. Dar chiar si Casa Budembrok.(parca asa se scrie-l-am citit cam in copilarie ).
In limba engleza ácel YOU, se numeste 'pluralul englezesc', pe care eu il denumesc 'singiularul', adica nesimtirea americana.
In limba Germana te adresezi 'la plural'cu persoanele cu care te respecti, indiferent de varsta. Vorbesti 'la singular'cu persoanele intime iar daca vrei sa te adresezi unei persoane cu statut foarte inalt (ministru, rege etc. ) te adresezi cu persoana a 3-a plural.In romana s-ar traduce, putin comic:
"'Vor Majestatile Voastre cutare sau cutare?
La 15 ani eu eram mult mai involuat, asa ca daca chiar tu scrii si gandesti ceea ce scrii, inseamna ca esti un FENOMEN.
Mai ales in ziua de azi cand vad oameni la 50 de ani, mai mult sau mai putin care sunt doar niste bieti gangavi.
Nici mie nu-mi plac SF-urile, in general, doar gen Solaris care au si literatura si nu numai idiotenii presarate prin ele, nici macar stiintifice.
Pe Shakespeare l-am savurat si eu mai tarziu, desi nu cred ca are vreo legatura cu restul literaturii.Ca ar fi tributar cuiva, poate doar grecilor antici.
Povestile ma innebunesc si acum, au multa substanta concentrata in ele. Marile Valori le poti simti, dar poti adesea si gresi pana nu cunosti un anumit numar de valori, respectand si cronologia. Daca vine acum cineva si-mi scrie plagiindu-l pe Nietzsche, as crede ca e o mare valoare. Dar voi fi dezamagit atunci cand voi descoperi.Mi s-a intamplat si asta.
Pe de alta parte, aveam un poet, minor, care a facut o afirmatie surprizatoare intr-o poezie a lui.Nu mai stiu daca Nichita Stanescu, imi place mult) sau unul oltean, parca ...ala cu 3 dinti din fata.
Afirmatia era ca Shakespeare nu a fost doar unul, Eminescu nu a fost doar unul. Ei au fost mai multi!''.Mi se pare corect, acestia au acumulat frumusetea mai multor Epoci, si le-au revarsat mai Frumos decat erau inainte.
Asta se numeste UNIVERSALITATE.
Putini scriitori pot fi declarati Universali.Dostoievski este si el unul dintre ei.
Sigur veti putea, Stimata Domnisoara, sa discerneti valorile.
Mie insa mi-a ramas sa-mi recunosc greselile facute, dar sunt multumit de constatarile facute dupa decenii.
Acum cand lumea este acum ca si inainte departe de ele.
Deseori oamenii mai scriu si de foame, ciudat este ca si Edgar Allen Poe, trebuia sa scrie zilnic cate o povestioara, altfel nu avea cu ce-si plati facturile.Este din putinii Universali.Dostoievskii scria impreuna cu sotia care-i era si dactilografa.Interesant este ca aceasta asociere ii face si mai perfecti, daca exista superlativ la superlativ.Deci nici el nu a fost singur.
Mai uit acum cate ceva, niciodata esentele, la batranete cu ele ramanem. Daca intr-o viata citesti 1000 de scriitori (sa zicem ) si 1.000. 000 de oameni, retinem doar Frumusetile.Slava Domnului ca nu sunt asa de multe (din pacate).
Dar am sa iau in considerare cu bucurie de autori pe care nu i-am abordat pana acum datorita dumneavoastra.Precum Saramango.Este adevarat ca cei batrani, ne agatam de anumite valori, blocand deseori alte valori remarcabile.Probabil ca 'frumusetea nu se termina intr-o epoca sau alta, doar este nesfarsita!'.
Apocalipsa nu inseamna sfarsitul lumii, dupa cuvantul grecesc de unde provine, ci mai degraba recreerea sublimitatii lumii.Lumea poate incepe cu unii, dar sigur va continua cu acei exceptionali de copii.
Mă bucur. Iar eu mă voi strădui să acord mai multă atenție „clasicilor". În ultimul timp m-am tot gândit la ce îi face pe ei mai buni. Evident... am găsit un răspuns pe care oricine l-ar putea da, însă continui să caut o explicație care să țină mai mult de latura socială/ psihologică. Am găsit câteva răspunsuri la Oscar Wilde, alte câteva la Albert Camus, iar Stendhal m-a ajutat să-mi formez o „părere". După toate astea mi-am dat seama că axa timpului va „îngropa" câteva nume celebre, iar aceste raționamente ce ar trebui să conțină opinii obiective, nu vor mai fi valide. După cum spuneați, copiii excepționali vor asigura continuitatea, asta dacă nu sunterm la fel de pesimiști ca William Golding. 
Ma cam induiosezi, pe de o parte, pe de alta ma gandesc ca lumea este NESFARSITA.
Ma prefac sa uit varsta pe care o ai si pe care o consider respectabila, avand in vedere ca ai ceva timp sa revolutionezi literatura.
Nu trebuie sa -l fi citit nici pe Golding sau altii, care au luat vreau premiu important.
Chiar eu, un biet bosorog, agatat de traditii, m-am gandit, cand eram ceva mai tanar:oare, daca literatura se va termina cu Shakespeare, inseamna ca eu trebuia sa fi murit de mult? Sau ca urmasii lui trebuie arsi, uitati, si reluat totu; l de la capat precum Nasterea, Viata, Moartea? Acelasi ciclu?
Lumea este infinita, acum ma gandeam la o anumita varsta, Lucid, ca poate trebuie arse toate cartile, ca generatiile urmatoare ar trebui sa se detaseze de experiente, mosteniri! De ce?
Pai altfel, credeam eu, lumea nu ar face decat sa ramana in faza de comentarii la ceea ce A Fost!
LUMEA trebuie schimbata.Total, din temelii!
Nietzsche si altii (mai ales francezi) considerau prin sec. IX -lea ca exista L'Heternel Retour'.Ça asta este devenirea lumii!
Iar tu imi dovedesti ca aceasta vesnica reantoarcere se face mereu pe noi cai.
Toti intarziatii, in premii vor face referinta la trecut.
Tu ai si tendinta in a afirma ca nu veti merge, asa e normal, pe drumuri batute de milenii!
Voi, generatia, mai ales cea din acest mileniu, nu aveti ce mai batatori!
Aveti tendinte mai timide, (gen WG dar si altii). Lumea Literara nu va avea alta sansa de a nu ramane in derizoriu, agatandu-se de trecut, decat arzand TOT si asteptand sau profitand ca au aripi si sa caute, ceea ce exista deja! O noua Literatura, fara stapani si lanturi Grecesti, oscardwiluene sau de alta natura!
Dar problema este a elimina reziduurile vechimii, adica a incepe intr-o Frumusete cum nu a mai existat pana acum!
Te-ai gandit vreodata ca orice scriitor, cat de umil, a crezut ca-i poate pacali pe oameni emitand idei deja ingropate dar in acelasi stil?
Te-ai pus vreodata in postiura ca ajungand la maturitate, bibliotecile au fost toate arse, ca Seful Universului ti-a dat ordin sa scrii o noua biblioteca?
Sau te-ai gandit, cautand printre ruine, dupa un razboi atomic, daca poti sa mai reconstitui ceva ce s-a pierdut? Sau mai are rost?
Sau te-ai gandi :"Punct si Sa o pornesc de la capat"!
Sau poate te gandesti sa citesti tot ce misca in univers si sa rescrii Totul, pentru a nu se pierde nimic din mostenirea culturala?
Sau poate ca pot eu sa o refac, cu generatia mea?
Eu ma ocup acum si de cand ma stiu cu BACH!
Daca as supravietui unei catastrofe, cred ca as putea CREIONA, cu greseli te gramatica muzicala, topica, etc.pe acest individ, dar niciodata cum l-am cunoscut!
Problematica voastra, a generatiilor tinere, este, daca mai merita renovata o casa sau reconstruita!
Aici ma declar neputincios in puterile mele de Batran, dar increzator in Frumusetea naturii renascute!
Sa stii ca si eu rad cu pofta la aceasta idee! Caci toti veti fi pusi in situatia de a alege sau a creia!
În mod straniu, Bach este preferatul meu. Să spunem că m-am gândit deja la toate acele lucruri, însă doar pentru „amuzament". Nu știu dacă generația mea va face sau nu ceva. Știu doar că ar fi absurd să nu aștept nimic din partea unor oameni care sunt alcătuiți din aceeași „substanță" din care a fost alcătuit și Einstein. Șansa, mai bine spus neșansa, face ca lumea să dea naștere unor „unicate". Nu vom găsi doi oameni la fel de buni sau la fel de răi. Atâta timp cât credem cu tărie în ceva, nu putem vedea realitatea, căci ajungem că abstractizăm. Toate lucrurile exterioare ( mai ales acele cărți citite) mă influențează și nu știu dacă sunt/ voi fi aceeași persoană care eram în momentul nașterii. Dacă cineva s-a născut pentru a fi un geniu (fiind geniu, dacă pot spune așa), cineva poate foarte bine să se nască pentru a deveni un geniu. Nu știu dacă sesizați diferența, dar vă asigur că este o diferență notabilă. Nu știu ce să spun despre această dorință de a distruge trecutul.Da, m-am gândit și eu la asta, dar m-am gândit că o lume fără trecut este la fel ca un om fără trecut, adică este o lume nouă. Ne-ar trebui câteva secole pentru a uita ceea ce s-a scris, poate că ne-am întoarce la poveștile transmise pe cale orală, iar în final ar fi uitate doar numele celor ce au scris. S-ar găsi cineva să rescrie. Nu putem spăla creierele întregii lumi. Unii nu vor dori să uite. Dar ce am obține prin această uitare? Mai suntem capabili să scriem fără a citi o carte înainte? Cred că am obține o falsă apocalipsă și o renaștere prematură. Da, să distrugem trecutul, dar să-l distrugem pentru cei ce sunt dispuși să-l uite pentru a „creiona" un prezent.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
