Sincer, eu mă aşteptam să vină cineva să-l prindă pe Raskolnikov, nu să se predea el. Dar a fost băiat deştept, doar studiase dreptul sau ceva de genul, şi a ştiut că-i mai bine să se predea, şi-a scăpat mai uşor aşa. M-a luat cumva prin surprindere finalul.
Cartea a fost foarte faină, şi după toată suferinţa ce-a îndurat-o mi-a plăcut că a rămas cu Sonia (parcă aşa o chema) şi că sor-sa se căsătorise cu Razumihin. A fost happy end-ul ce m-a făcut să iubesc cartea aia
Singura chestie ce m-a sâcâit e că l-a lovit religiozitatea după o viaţă dusă fără strop de credinţă (nu mai ştiu nici eu exact, dar parcă pe parcursul vieţii Raskolnikov nu manifestă credinţă deloc).
ioanaabt întreabă:
Monique_3125 întreabă:
RoxanaCaplan întreabă:
CyberDune28 întreabă: