Ce parere aveti despre cartea "Agnes Grey" de Anne Bronte?

Buna! Am citit-o in iarna aceasta si mi-a placut mult, e o carte care urmareste destinul eroinei eponime, Agnes Gray, fiica unui preot sarac si bolnav, nevoita sa se angajeze guvernanta pentru a se intretine, mai intai la familia Bloomfield si apoi la Murray.Mie imi plac mult cartile surorilor Bronte, am citit de Emily Bronte, "La arscruce de vanturi"(o adevarata capodopera si singurul ei roman ), de Charlotte Bronte, "Jane Eyre" si "Profesorul"(intentionez sa citesc si celelate doua opere ale ei, "Shirley" si "Villette", dar nu am reusit sa le gasesc inca) si de anne bronte am citit, pe langa "Agnes Grey", si "Necunoscuta de la Wildfell Hall"(e o carte chiar mai buna decta cealalta). Lectura placuta! Merita sa citesti si "Agnes Grey", dar si celelate carti ale surorilor Bronte.

Gustul lecturii sau pur şi simplu popularitatea romanului Victorian a făcut ca de curând să pun mâna pe colecţia „Surorile Brontë", de la Adevărul şi ce e surprinzător e faptul că am găsit printre ele şi un roman mai puţin cunoscut, al celei mai mici dintre surori, Anne. „Agnes Grey" e romanul de debut, publicat prima dată în 1847 şi ulterior în 1850. La fel ca sora sa mai mare, Charlotte, Anne abordează subiectul care le preocupa în mod special pe toate trei, şi anume condiţia femeii care vrea sa răzbată prin propriile forţe într-o epocă deloc receptivă la dezvoltarea şi independenţa femeii.

Romanul urmăreşte astfel destinul unei guvernante de-a lungul perioadelor petrecute la două familii burgheze, Bloomfield si Murry, după ce propria familie este ruinată. Are la bază experienţe personale, romanul fiind într-o oarecare măsură autobiografic (aici amintim faptul că atât Anne, cât şi personajul fictiv – Agnes sunt fiice de preot, locuind într-o casă a parohiei, iar atât mama adevărată, cât şi cea imaginară provine dintr-o familie bogată, însă căsătorindu-se cu un preot sărac, pierde dreptul la moştenire. Pe lângă aceste date, amintim şi cei 5 ani în care Anne este guvernantă).

„Agnes Grey" se apropie de romanul lui Charlotte, „Jane Eyre", prin faptul că ambele subliniază poziţia delicată deţinută de o guvernantă şi cum acest lucru le afecta pe tinere. La fel ca Jane Eyre, Agnes parcurge cu fiecare filă de carte întoarsă, o dezvoltare personală şi o maturizare, încoronată la sfârşit, când îşi găseşte liniştea alături de bărbatul iubit şi în şcoala pe care o deschide împreună cu mama sa.

Protagonista, Agnes, se confrunta cu problemele opresivităţii şi abuzului asupra femeii (şi, implicit, asupra guvernantei), izolare şi empatie. Nu trece neobservată nici tema comportamentului faţă de un animal, fie el domestic sau sălbatic.

În final, romanul prinde o uşoară nuanţă de romantism victorian prin cererea în căsătorie rostită de parohul Edward Weston pe faleză, când amândoi privesc apusul soarelui după o zi ploioasă.