Serenada muncitorului
Eu sunt un monstru pentru voi
Urzind un dor de vremuri noi,
Şi-n lumea voastră-abia încap...
Dar am să dau curând la cap.
O, dormi adânc, mereu, aşa,
În vise dulci, hidos burghez,
Oftând, palate de-ţi lucrez,
Eu ştiu şi bine-a dărâma.
În noaptea asta, iată, sună
O serenadă din topor,
Amanţilor pierduţi sub lună,
Poeţi cu putredul amor.
O, dormi în noaptea infinită,
Burghez cu aer triumfal,
Dar preistoric animal
În raţiunea aurită.
Sub luna blondă nu se plânge,
Ci răzbunările se curmă,
Martirilor scăldaţi în sânge,
Cânt serenada cea din urmă.
O, dormi... dar voi urca spre soare
În zbor sublim de-aeroplan...
Cu vise dulci, burghez tiran:
E aurora-ngrozitoare...
Iubesc poezia lui. Mereu am rezonat cu ce a scris omul ala. Bacovia + My Dying Bride + un pahar de whisky bun = ambientul perfect pentru o zi mohorita. Orice zi. Nu mai zic ca am avut si marele noroc sa imi pice Plumb la BAC. Si acum regret ca nu am incercat sa imi recuperez lucrarea aia in anii de dupa sau macar sa obtin o copie. Ce am scris eu acolo... garantat s-a apucat vreunul mai fisnet de prin comisie sa foloseasca intr-o culegere proprie de comentarii sau ceva similar. Sa iti pice Plumb la BAC... toti erau loviti in aripa cand au vazut, eu rinjeam satisfacut. A fost EPIC. P.S. Iti recomand calduros si Minulescu.
e ok, dar liniar. parea mai interesant acum cativa ani, dar si-a pierdut repede farmecul.
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă: